Dincolo

Dincolo 

 

de Adria Martin

 

Eu nu ma tem de moarte, stiu ca vine

Si stiu ca-n fata noastra e un pod,

Pe care n-o sa fie nimeni sa te-aline

Cand gatul tau se face simplu nod.

 

Eu nu ma tem de moarte, stiu ca vine

Si uneori o chem, dar mai apoi

Ii zic mersi ca n-a venit la mine

Ca-s curcubeie minunate dupa nori.

  

Eu nu ma tem de pod, mi-e in destin,

Insa as vrea sa-l trec in picioare

Si nu tarandu-ma-n-al bolii chin

Sa fluier cand il trec as fi in stare.

 

Sa nu crezi ca bravez, n-as indrazni

Vorbim de de taine si lucruri sfinte

Stau sabii spanzurate de-orice zi

Deja e-un cimitir la mine-n minte.

 

 

Eu nu ma tem de moarte, nici de morti

Am dupa pod parinti, bunici iubiti

Ii vad in vis, sunt dincolo de porti

SI sunt mai calmi. Par sigur fericiti.

 

M-as sinucide, de n-as fi crestina,

Insa ma sinucid in fiecare zi

Gandindu-ma la moartea ce-o sa vina

La pod, la ziua-n care-l voi pasi.

 

Am sufletul prea mare, de pisica

Am noua vieti si inca pe atat

Sa sar pe-acoperisuri nu mi-e frica

Sa merg taras, atata mi-e urat.

 

Toronto

 

August 30 2010

 © 2010 adria (All rights reserved)  

 Home

Inapoi la pagina cu poezii in limba romana

Comments