Inapoi in basm

 


 
 

Ma-ntreb cateodata
Cine esti tu,
Omul care se grabeste
Seara la culcare,
Omul care
Se grabeste dimineata
La trezire,
Omul care se grabeste
Seara spre casa
Care ne asteapta,
Muta, pe amandoi.
Acelasi ritual zilnic
Ne consuma putinele
Minute petrecute,
Cu zgarcenie, impreuna.
In rest, suntem plecati
Sa aducem bani acasa,
Sa avem  un loc al nostru
Care sa se numeasca acasa,
Un pat, o masa si-o mie de griji
Sub perne.
Cred ca am alunecat de mult
Din basm, iubite,
Am aluneacat intr-o lume
In care nu ne recunoastem,
Doar ca avem impreuna
Amintiri de vis
Dintr-o iubire
Care refuza sa isi moaie trena
In marea realitatii
Adevarul e ca n-am stiut
Niciodata ce liant puternic
Dau amintirile frumoase
Impreuna.
Si n-am stiut niciodata
Ca poti iubi
Tacand,
Nefacand nimic
Doar daruintu-ti prezenta
Ca o afirmatie simpla
Si ferma
A statorniciei
Unei iubiri
Ramasa in basm.
Amandoi stim
Ca ea e acolo
Doar ca nu gasim
Niciodata timp,
Niciodata calea
Sa intram
Inapoi
In basm.

© 2008 adria (All rights reserved)