intredoualumi

Intre doua lumi

 


 
 

 
Cand se trezi intr-o dimineata,
Se uita in oglinda si dadu un pas inapoi!
Trupul ei era acoperit
Cu pielea altcuiva, sifonata, flasca,
Nezambitoare.
Ea, care intorcea capetele pe strada,
Cum sa iasa acum pe strada, in pielea altcuiva?
Cum sa accepte ca pielea i-a ramas mare,
Ca ea devine din ce in ce mai mica
In timp ce pielea refuza sa se muleze
Ca inainte pe brate, pe obraji, pe coapse.
Nu se simtea deloc batrana
Nu Intre doua lumi
se simtea invinsa de viata
Si nici nu se putea impaca cu gandul
Ca trebuie sa se poarte alftel
De-acum inainte,
Ca o femeie cu scaun la cap.
Ea se simtea tanara si zglobie,
De ce sa poarte  numai maneci lungi,
Decolteuri mai putin indraznete,
Culori mai cuminti si sa spuna adio
Vechilor ei costume de baie
In doua piese.
Refuza sa intre in tiparul femeii
‘Trecuta de prima tinerete”.
Nu se simtea pregatita
Pentru locul din societate
Care o astepta de cativa ani buni.
Mai tot ce ii placuse ei sa faca
Acum, pentru ei, parea deplasat.
Auzea uneori in capul ei
Vocea mamei ei care spunea:
“Ma rog la Dumnezeu sa imbatranesc
Frumos si decent”
Dar habar n-avea la vremea aia
Ca frumos si decent insemna
Sa-si dea foc la valize,
Sa intri in randul celor
Care si-au mancat malaiul!
Prefera sa stea undeva, in picioare
Decat pe locul pregatit pentru ea
In randul celor care mai au doar
De cateva mamaligi..
Intrase abia in toamna vietii si cine stie
Ce schimbari vor mai fi necesare
In prag de iarna?
Dincolo de iarna, o asteptau, in vis
Parintii ei, fratele ei mai mare,
Bunicii si catelusa ei, Alma.
Se simtea prinsa intre doua lumi
Amandoua dragi ei, insa parea
Mult mai departe acum
De cea in care traia.
 
 
May 11, 2009
Toronto

By adria
 
© 2009 adria (All rights reserved)

 

 
Comments