Mainile mamei

 


 
 

 
Evit intr-una sa imi privesc mainile,
Pentru ca plang
Pentru ca doare.
Imi pare ca nu-s ale mele,
Ca nu le merit si ca nu le ingrijesc
Cum ar fi vrut mama mea sa o fac.
Pentru ca mainile mamei erau perfecte,
Albe, frumoase, cu degete lungi
Si unghii ovale, parca pictate.
Le ingrijea ca pe o podoaba de pret,
Pe vremea aia, a avea maini frumoase,
Era semn ca esti o lady,
Ca ai plecat de generatii
De la sapa si cratita.
Doar doamnele cu servitoare
Aveau maini frumoase si ingrijite,
Pe vremea strabunicii.
Dar ea ii pacalea pe toti, cu mainile ei
Desavarsite, cu oja proaspata,
Niciodata ciobita, sau simple, albe
Doar date cu lac,
Cu albul unghiei stralucind de curatenie
Si Carmin pentru contur.
Cred ca cel mai mult ii placea totusi
Sideful alb.
Pana la mama, nu am realizat niciodata
Ca mainile tale, spun ca si fata,
Un ceva despre tine.
Ca mainile pot fi o afirmatie,
O confirmare, o anume noblete
A fiintei. Ca a fi femeie
Inseamna si a avea maini ingrijite,
Mereu gata de o mangaiere,
De un gest in aer sau o atingere calda.
Pesemne ca o fi avut
Trasaturi lungi ale mainilor
Si picioarelor de la bunicu' Grigore,
pe care nici eu, nici ea,
N-am apucat sa-l vedem
Decat in singura poza
Pe care bunica o avea
Cu ei doi, cand s-au luat.
Inca mai cred ca mama
A mostenit de la bunicul
Mainile ei perfecte...
Pentru ca eu cand m-am nascut
Deja mainile bunicii
Erau prea trudite,
Cu unchii taiate scurt,
Sa-mi mai dau seama.
Ea nu punea pret pe aspectul unei maini
Ci pe ce pot face mainile.
Cand ii vedea cineva mainile mamei
Deja capata pe frunte
O eticheta de cinste.
Adica  asta spunea ceva,
Era o lady, mai mult decat
Doar femeie, acolo.
Am iubit intotdeauna mainile mamei,
Prea frumoase pentru orice.
Si totusi ne facea chiftele,
Ciulama, tocanite, chek,
Salata de beuf si chiftelute
De dovlecei. Era cea mai buna
Gospodina dintre toate,
Cea mai frumoasa
Cea mai eleganta si cu maini perfecte.
Dar de cum iesea din bucatarie
Le spala, isi facea manichiura
Si le dadea cu glicerina,
Dintr-o sticluta de plastic,
Galbena, cu miros de citrice.
Cred ca tata n-a bagat macar de seama,
Frumusetea mainilor mamei,
Doar ceilalti barbati le admirau,
Cei care ii sarutau mana,
Dupa obiceiurile vremii.
Cand ma gandesc la mama,
Vad mainile ei perfecte,
Cu manichiura desavarsita.
E ceva sa fii o femeie superba
Si sa renunti la tot
Pentru a avea o familie normala
Cu copii rasfatati si sot
Mai mult plecat, sa aduca bani
Pentru nevoie multe ale familiei.
SI noi, copiii n-am stiut
Niciodata la cate a renuntat ea:
Ar fi putut fi muza, actrita,
Cantareata, orice ar fi vrut ea.
Dar a ales sa fie o buna sotie
Si mai ales mama.
Nu-mi amintesc sa fi sarutat
Vreodata mainile mamei.
O sarutam grabita pe obraz.
Si-am sarutat, cu lacrimi calde,
Sarate, mainile mamei
Pentru prima si ultima oara
Cand era mult prea tarziu
Sa-mi poata simiti
Sarutul.
 
Aprilie 11, 2009
Toronto


By adria
 
© 2009 adria (All rights reserved)