Nebunie necesara

 


 
 

 

Nebunie necesara

Adria Martin

 

 

De cand a venit toamna
Mi-au cazut pe rand
Toate notele muzicale
De pe portativele fiintei
Si-au ramas doar liniile pustii
Negre, paralele,
Alunecand nestingherite
Intr-o melancolie galbuie,
Fosnitoare, cu miros puternic
De frunze umede si triste.
De cand a venit toamna,
Imi tot vine sa fac o nebunie
Sa-mi arat ca sunt inca in viata,
Sa ma scot din starea asta vegetala,
Sa-mi dovedesc ca toamna
E doar un anotimp acolo
Si nu
Nu e nici pe departe
O despartire
De vara vietii.

 

© 2008 adria (All rights reserved)