Pentru doi ochi albastri

 


 
 

Pentru doi ochi albastri
scenariu [ ]
in lucru (la prima scriere)< xml="true" ns="urn:schemas-microsoft-com:office:office" prefix="o" namespace="">

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Adria Martin
[adria ]

2005-08-27  |     | 

 

Grig, lucra ca servitor la un bogatas din oras . Bogatasul il placea pe Grig si, in felul sau, incerca mereu sa il ajute, sa il protejeze. Mai departe de relatia sluga-stapan, se infiripa incet-incet o prietenie aproape imposibila. Grig era manierat, sincer, cinstit si de o inteligenta izbitoare. Mereu il intriga pe stapan omul din spatele hainelor sale de sluga. Era o demnitate revoltatoare, contrastanta cu statutul sau social. Se simtea atrás de Grig, poate ca in alte conditii i-ar fi fost cel mai bun prieten. Poate ca ii si era cel mai bun prieteni, gandea uneori. Insa orice stapan stie ca e riscant sa te imprietenesti cu sluga pentru ca iti pierzi din autoritate. Si el de Grig ca sluga avea mare nevoie la mosie. Nu vedea cum s-ar fi descurcat singur cu mosia, daca nu l-ar fi avut pe Grig.

Intr-o zi, stapanul vine acasa si gaseste usa de la dormitorul sau larg deschisa si sertarul in care isi tinea banii pus pe pat. Se inverzi deodata si striga prin casa dupa slugi. Nimeni nu stia nimic, nu se auzise nici un zgomot suspect. Peste cateva momente, isi dadu seama ca singurul care nu venise la apel era Grig. Tocmai de el avea nevoie acum! Unde sa fie?! Cum era singurul in care avea incredere deplina, ar fi vrut sa ii ceara sfatul. Insa Grig nu era de gasit! El nu lipsea niciodata fara sa-l anunte pe stapan. Pleca din casa doar cateva zile pe an sa o vada pe sora lui mai mica, pe care o intretinea si pe mama sa.

Spre seara o grea si dureroasa banuiala incepu sa apese pe umerii stapanului: daca hotul era tocmai Grig?! Toata noaptea se ruga sa nu fie el, sa nu fie el! Asta pentru ca pierderea banilor parea mai neinsemnata acum decat pierderea lui Grig. Nu si-ar fi permis sa piarda un om ca el la mosie! Acum, acum cand plana aceasta cumplita banuiala, realiza ca pe Grig il considera deja administratorul fara titlu al intregii mosii. De fapt, el o administra, facea platile si tot. Mai mult, realiza acum, brusc, dupa ingrijorarea pe care o simtea, ca il considera pe Grig un prieten. Poate cel mai bun…Sigur cel mai bun. De fapt, Grig era ca si din familia lui. Era acolo de mic copil. Sa fi avut 16 ani cand a venit la mosie. Intr-un fel, au copilarit impreuna.

Insa nici a doua zi Grig nu era de gasit. Deci el era, isi spuse stapanul negru de suparare…Bine-bine si ce fac acum? Il dau pe mana politiei? Pe Grig?! As putea sa il iert? Totusi ce s-a intamplat oare ca un om atat de cinsit ca el sa faca asemenea gest necugetat?! Trebuie sa vorbesc cu el neaparat! Daca e disperat si eu il dau pe mana politiei? Poate are nevoie de ajutor si nu a indraznit sa imi ceara. Omul asta n-ar omori o musca, dar sa fure ¿! Dadu ordin sa fie cautat de slugi, sa fie adus din pamant, din iarba verde . Pana seara nimeni nu aflase nimic despre el. Parca il inghitise pamantul!
Stapanul se baga in pat cu inima ferfenita. Ar fi vrut sa nu fie el, sa il vada intrand acum pe usa si sa spuna ca era sora bolnava si a trebuit sa plece in graba, orice, numai sa nu fie el! Cumva,in viata stapanului, Grig era un pilon de moralitate, vazandu-l pe el in fiecare zi isi confirma ca mai exista oameni integri. Si daca si acest pilon cadea, printre ultimii, tot edificiul sau de incredere in moralitatea semenilor va avea de suferit. Inainte de culcare, hangiul veni sa ii spuna ca tanarul fusese vazut cu o fata de mana in gara. Mai multe detalii nu avea.
In noaptea aia stapanul dormi mai putin de un ceas in rate de cateva minute. Se scula cu sufletul gol si cu tamplele fierbinti. Picioarele si mainile ii erau reci, ca de gheata. Cand se privi in oglinda, se trase un pas inapoi. La fel aratase acum sapte ani cand ii murise mama. Se imbraca, lua micul dejun in curte si se gandi daca sa sune la politie. Suma era mare, nu ca ar fi dat faliment din asta, insa era vorba de gest in sine, de tradarea increderii, de moralitate si de principii. Se gandea daca Grig ar fi fost fratele sau…L-ar fi denuntat? Ar fi abdicat de la principiile lui? Nu putea lasa lucrurile asa, pentru asemenea cazuri exista justitie! Cum sa ii insele increderea atat de ordinar?! Grig?! Nu, nu era posibil! Trebuie sa il denunte, altfel nu ar mai fi putut trai cu el insusi, sa se lase pacalit de…Nu, Grig nu putea pacali pe nimeni. Era cel mai cinstit om pe care il cunoscuse in toata viata sa. Dar atunci ce sa fi fost in capul lui?! I-ar fi dat, daca cerea! Insa o suma asa mare, poate ca nu…Atunci isi aminti de salariul lui Grig. Il platea foarte putin, admitea acum asta si ii era rusine de zgarcenia sa. Poate ca daca il platea un pic mai mult… Cum campanea el asa, din neatentie dadu peste ceasca plina cu ceai si o varsa peste fata de masa alba. Singura dovada de prietenie pe care i-o acordase lui Grig, era micul dejun impreuna. Initila asta era un fel de sarcina a lui Grig, ca o sedinta in care se discutau problemele mosiei si apoi mai comentau stirile din ziar. Asa isi dadu seama stapanul de inteligenta si cultura lui Grig. Era un autodidact. Insa cu timpul, sedintele asta devenisera cele mai importante momente ale zilei pentru amandoi. Uneori, seara il invita pe Grig la un ceai in gradina si ii recomanda o carte, tocmai pentru a o comenta impreuna.

Era naucit. Sa faca Grig asa ceva? Sa fure?! Se sterse pe maini, ganditor si ezita din nou sa ridice receptorul, sa sune la politie. Tocmai atunci telefonul suna. Cineva de la politie anunta ca sluga sa s-a predat pentru furtul banilor. Il ofensa tonul politistului cu privire la Grig. Nu era o sluga, era ca si fratele sau…da…asta era, ca un frate infiat de ai lui dintr-o familie saraca. Poate asta au si vrut ai lui, sa nu il lase singur pe fata pamantului. O, Doamne, Grig nu era sluga lui! Abia acum realiza, cand il ofensa tonul politistului!
Incepu a- si face reprosuri ca nu il incurajase pe Grig sa plece de la mosie, poate ajungea si el cineva…
Ajuns la politie, il vazu pe Grig trist si intunecat la fata. Grig era un om plin de umor si cu fata luminata de o bunatate namaintalnita. Azi insa ochii lui exprimau suferinta si umilinta cumplita.
- Grig, de ce ai facut asta? Sunt socat! Tocmai tu, care…
- Am incercat cinci ani sa strang banii necesari. Nu am reusit. Stiti ca am o sora oarba si ca de ea are grija mama, femeie saraca. Ea mai spala pe la vecinii din sat, le mai ingrijeste copiii si parintii cazuti la pat. Face si ea ce poate sa traiasca, femeie saraca! O mai are si pe sora mea de ingrijit, e greu de tot… De cand a murit tata, vecinii le mai aduceau de mancare, ca nu le ajung banii. Am fost la multi doctori cu sora mea si doar un doctor renumit din alt oras ne-a spus ca exista sanse sa isi recapate vederea. Insa operatia costa enorm. De unde sa luam noi atatia bani?! Vazand ca in cinci ani nu am strans nici a zecea parte din costul operatiei, incepuse sa imi incolteasca un gand. De cand a murit tata, eu aveam grija de ele cum puteam, stiti. Nu ma descurcam mai bine nici eu, dar ele sunt tot ce mi-au mai ramas pe fata pamantului, lumina ochilor mei. Nu imi doresc nimic pentru mine, vreau doar sa o vad pe sora mea fericita. Si mama ar fi fericita la randul ei, deci ele sunt tot ce mai am pe acest pamant. De la mine asteptau sa vina minunea. Insa de ce minuni sunt eu in stare?! Cu mainile astea doua, n-am putut face mare lucru pentru ele pana acum. Desi munceam din noapte pana zii, stiti….Deci nu puteam strange suficient din salariu si gandul ca sunt atat de neputincios ma omora. Ideea mi-a venit citind o carte. Si-am tot rumegat cum sa fac, cum sa fac eu una ca asta, cum sa va fac dumneavoastra asta, cum sa mai traiesc cu mine dupa asemenea fapta…Dar am calculat eu asa, ca si daca muncesc toata viata, sora mea tot oarba va ramane. Si singura solutie era sa “imprumut” banii fara voia dumneavoastra si dupa aia sa muncesc gratis toata viata la mosie. Dupa ce ies de aici, spuse aratand cu mana in spatele sau, spre o celula cu gratii vopsite in gri.
- Dar Grig, de ce nu mi-ai cerut?! De ce sa stai in inchisoare atatia ani? Stii cat de mult te stimez si ti-as fi dat…
- Nu mi-ati fi dat, stapane, suma era prea mare!
- Tie, Grig? Tie ti-as fi dat oricat! Esti ca si fratele meu…. Ba mint, mint cu nerusinare, cred ca ai dreptate.Cred ca nu ti-as fi dat pentru ca nu as fi crezut ca sora ta se poate vindeca, in primul rand… sa investesti asemenea suma uriasa fara nici o garantie din partea doctorului…
- Acum totul e arajat, poate ca e in operatie deja. Eu am rugat gardianul sa va sune. Am mare nevoie de dumneavoastra! Stiu ca nu ma puteti ierta, dar as vrea sa ma intelegeti, sa va puneti in locul meu si sa va ganditi daca ati fi facut asta pentru sora dumneavoastra oarba.
- Nu, nu as fi facut Grig…sunt…eu nu sunt ca tine. Sunt slab, stii bine. As fi lasat-o oarba, stii bine. In conditiile date, nu pot sa te admir pentru ce ai facut…stiu ca nu am cum..si la naiba, totusi te admir si mai mult acum! Nu e ciudat? Tocmai ca eu sunt cel pagubit, cum sa admir hotul!? E stranie, viata asta, Grig, nu-i asa?! Dar spune, ce vroiai sa ma rogi?
- Sa imi mai dati o sansa cand ies de aici. Stiu ca e imposibil ce va cer, dar as indura mai usor anii astia de inchisoare stiind ca ma veti primi inapoi la munca, sa imi platesc datoria.
- Sigur, Grig. Ai cuvantul meu, spuse stapanul. Ce spui, mama ta ar putea sa se ocupe de mosie cat lipsesti tu?!Poate sa stea la noi si sora ta, pana se marita, spuse razand. Sa le intrebam. Se ridica sa dea mana cu Grig, de plecare. Acestuia ii tremura barbia de emotie si lasa ochii in jos, de rusine si umilinta. Oricat de paradoxala era situatia asta, din ea invatau acum amandoi lectii importante de viata despre prietenie, cinste, demnitate, incredere, sacrificiu si iubire. Stapanul ii stranse mana cu ambele maini, ca o imbarbatare, desi simti ca el era cel care avea mai mare nevoie de imbarbatare acum, ca ramane singur. Grig era stapan pe el si demn pana si in inchisoare! Il batu cu mana pe spate, ca intre vechi prieteni.
- Iti voi plati un avocat. Norocul tau e ca mi-ai mai lasat ceva bani pentru avocat, spuse razand. Si incepi sa lucrezi chiar de maine! Voi veni la tine seara sa comentam stirile, sa iti aduc cate o carte, sa avem ce trancani… Imi vei lipsi mult, Grig, nu stiu cum o sa ma descurc singur cu toata mosia, la asta nu te-ai gandit?! De fapt, Grig, tu trebuie sa fii un om fericit! In saracia ta, ai o familie pe care o iubesti. Ai cui sa daruiesti, cui sa te daruiesti. Eu nu mai am pe nimeni…decat pe tine!


< xml="true" ns="urn:schemas-microsoft-com:vml" prefix="v" namespace="">  | index

 

……………………………………………….

 

http://www.poezie.ro/index.php/screenplay/137949/Pentru_doi_ochi_albastri

 

………………..