Azi pentru tata

 

 

Azi pentru tata


De Adria Martin


Atatea poezii in timp s-au scris
Pentru mamele ingeri traind printre noi,
Care cladesc cu greu din case-un paradis
Pentru copil… Sa nu aiba nevoi.

 

Dar mai putin s-a scris si rau imi pare…
Despre tatii nostri, care trudesc si ei
Ar trebui sa se recite-n gura mare
Ca nu toti tatii lumii sunt misei.

 

Sunt tati asa de buni si-asa de inimosi,
Chiar daca soti nu-s poate cei mai buni,
Dar tati sunt curajosi si sunt frumosi
Pentru copii-s in stare de minuni.

 

E drept ca mama le facea pe toate…
Si tata…e drept ca lauri culegea
Cand bicicleta-mi lua sau poate
Vreun alt cadou de pret imi aducea.

 

Dar tata m-a-nvatat sa merg drept
Eu mergeam cu genunchii usor indoiti…
Si ”derbedeilor”din jur tata le tinea piept
Ma proteja de toti colegii nepoftiti.

 

Toti il stiau de frica si ma lasau in pace,
Cum nu se intampla cu alte fete,
Caci le tot sicanau incolo-ncoace
Umbland ca lupii dupa oi, in cete.

 

Era eroul meu si n-aveam nici o frica.
Stiam ca e acolo, c-ar face orice-ar fi!
Crescusem binisor, dar ma vedea tot mica,
El imi dadea curaj printre copii.

 

Zicea: “hai tata, ai curaj, indrazneste!
Ca eu sunt aici, in spatele tau!
De cazi, te prind, tu-n fata doar priveste,
Fii fata curajoasa si n-o sa-ti para rau.

 

La mate-l asteptam tot pe tata sa vina,
Sa ma ajute el la vreo problema,
Sa faca-n incalceala mea lumina
Sau sa-mi explice iar vreo teorema.

 

Mama iesea mereu cu mine la plimbare.
Tata mai rar, era mereu ocupat…
Dar totusi, mi-amintesc o zi cu soare
M-a dus si tot ce-am vrut mi-a cumparat.

 

Mi-a luat atunci, mai stiu, o savarina!
C-o limonada rece, miiiiinunata!
Si ce-am vazut apoi intr-o vitrina
Mi-a cumparat de ziua mea indata.

 

Era un aparat, sa fac fotografii…
“Certina” se numea si n-o sa uit vreodata,
Eram asa de mandra-ntre copii:
Am aparatul meu pentru c-am tata!

 

Da, stiu, mama mi-a luat mai multe,
Dar nu consider ca e-o nedreptate
Si ce-am sa spun eu sper sa n-o insulte:
Si datorita lui aveam atunci de toate.

 

Tot tata m-astepta noaptea la trei
Cu capul pe masa, sa-i dau telefon
Cand vin acasa, “ca sunt derbedei”,
Sa vina sa ma ia de la Revelion.

 

Tot tata mi-a luat atunci bicicleta,
Era cam mare si eu eram cam mica,
Insa in cativa ani mergeam ca o cometa
Ma invatase tata si nu-mi mai era frica.

 

Cand m-am indragostit de muzica apoi
Tot tata mi-a luat, cu greu, casetofon,
Nu mai conta ca ninge sau ca-s ploi
Puteam fi fericita, s-apas doar pe buton.

 

E drept ca tata m-a iubit cu-adevarat
Gata crescuta, de mama, de bunica,
Se consulta cu mine…Ce mai stateam la sfat!
Era asa de incantat c-are si el o fiica!

 

Acum e doar in suflet si nu-i mai pot vorbi…
Mai vine-n vis cand poate, cand e dezlegare,
Tot sa m-ajute cu ceva…ce-o trebui…
Iubirea de tata niciodata nu moare.

 

 

Toronto

June 21, 2015


Inapoi la pagina principala/ Home

Inapoi la pagina cu poezii in limba romana

Comments