Cordonul de argint

Cordonul de argint

 

De Adria Martin

 

Ma desparteam atat de greu de vis,

De mine care eram in vis,

De libertatea din taramul pleoapelor inchise

Incat reintrarea in lumea mea de zi

Mi s-a parut de-a dreptul o pedeapsa.

O mana nevazuta

A tras scurt de cordonul de argint

Si m-am trezit amortita,

Incalzita, in patul meu moale,

Cu asternutul proaspat spalat.         

Mi s-a parut o nedreptate!

Ca si cum ai vedea un film palpitant

Pana aproape de final

Si cineva apasa pe butonul

Rosu al telecomenzii.

Stop…!

Esti frustrate, nu-I asa?

Esti perplexa, furioasa,

Revoltata si iti vine sa

Dai cu ceva de pamant,

De pereti…

Dar telecomanda a disparut deja.

Si daca asta e tot un vis?

Ce e, de fapt, realitatea

Decat o alta iluzie individuala

Sau colectiva?!

Poate chair acum visez ca sunt aici

Si ma voi trezi la noapte

La cealalta viata a mea,

Mult mai frumoasa si mai bogata

Lipsita de corsetul mult prea stramt

Al trupului,

Lipsita de constrangerile de tot felul

Ale lumii de zi.

Si nici nu stiu daca e mai bine

Sa am doua vieti

Sau daca ar fi mai bine

Sa ma multumesc doar cu una.

Poate ca acesta e un fel nastrusnic

De a face doua scoli

Intr-o singura viata,

Ca si cum ai merge

La cursur de zi

Si la cursuri serale.

Uneori toata ziua

E traita sub emotia din vis,

Si daca sunt trista sau fericita

Nu se datoreaza neaparat…

Vietii de peste zi.

Ce taina de nepatruns,

Ce mister al finitei

Sunt cele doua vieti

Ale noastre,

Nu-i asa?!

 

Toronto

August 28, 2014

Comments