Lumini si umbre

 

 

 



Lumini si umbre 



de Adria Martin 


Ma strecor in pat tiptil, 

Sa nu misc patul prea tare, 

Apoi ma fac mica, 
Mica de tot, ca un foetus 

Pana cand ma incalzesc 

Sub pilota alba, niciodata 

Suficient de lata 

Pentru amandoi. 

Cand tot corpul se relaxeaza, 

Cu pleoapele inchise, 

Astept momentul decuplarii, 

Momentul detasarii 

De o realitate 

Care nu ma entuziasmeaza 

Ca pe vremea copilariei. 

Astept decuplarea 

Ca pe o felie de miracol, 

Ca pe o pilula salvatoare, 

In fiecare seara. 

Imi place la nebunie fasia ingusta 

Dintre vis si realitate! 

E ca si cum ai merge pe sarma. 

Uneori cad inapoi in realitate 

Si trebuie sa ma pregatesc din nou 

De decuplare, 

Lunad-o de la capat 

Cu tot ritualul. 

Apoi e ca si cum 

M-as aseza pe un fotoliu eteric 

Si incepe filmul 
Pana spre zori. 

Pentru cateva ore pe zi 

Totul se poate. 

Totul e permis 

Si mai ales, 

N-am senzatia asta tampita, 

De peste zi, 

De corp care ma strange. 

Cand suna ceasul 



Cad brusc ianpoi in pat, 

Pe perna mea ortopedica 

Din memory foam. 

Cu ce regret imi incep ziua! 

Oh, iar? Aici? 

De ce n-am ramas acolo?! 

Si incet, incet, cuplez din nou 

Pe realitate, ca si cum 

Asta ar fi. 

De fapt, care e realitatea mea? 


Poate ca sunt amandoua 

Asta fiind cea materiala. 

In realitatea mea astrala 

Se tamaduiesc 

Frustrarile si durerile de peste zi, 

Se plamadesc idei, solutii 

Si se pun plasturi 

Pe ranile proaspete. 

In realitatea mea materiala 

Se taie zile din calendar, 

Se doneaza aripile 

Pe altarele societatii 

Si, din cand in cand, 

Se iubeste din mers. 

Nu, sa nu crezi ca 
Am o parere chiar asa de rea 

Despre realitatea mea 

Materiala. 
Si stii de ce? 

Pentru ca filmele mele 

De noapte n-ar avea 

Imagini fara ea, 

Doar sonor. 

Realitatea mea materiala 

Decupeaza cu grija imagini 
De peste zi 

Pentru a le rearanja 

Dupa cu totul alte reguli 

In fiecare noapte. 





Toronto 
February 2, 2010 

ĉ
Adria Martin,
Feb 4, 2010, 4:08 PM
Comments