Mereu acolo



De Adria Martin


Ma invata sa merg,

Fara sa tin genunchii indoiti,

O lua in fata mea, parca-l si vad

Pasind cu emfaza, demonstrativ,

Apoi uitandu-se la chipul meu

Cu ochi mari, sa vada,

Sa inteleaga, daca am vazut

Cum se pune pasul

Si-apoi se tine piciorul drept.

Apoi se muta in spatele meu

Si ma punea sa merg:

Unu, doi, unu doi...

Eram ghemotocul tatii,

Puiul lui care mergea

Cu genunchii indoiti.

Apoi,

Mi-au trebuit o mie de ani

Si o cruce de piatra,

Sa inteleg ca am avut

Cel mai bun tata

Din lume.

(Credeam ca asa sunt

Toti tatii)

Singurul pe care

L-am auzit vreodata

Spunand:

Tata, tu sa ai curaj

Sa nu te temi,

Indrazneste!

Pentru ca eu voi fi mereu

In spatele tau
Gata sa te prind,

Atunci cand cazi.

Si n-a lipsit niciodata.

Cand toti ma intreaba

De ce nu disper

In fata dezastrului vietii

Le spun ca tata

E mereu, mandru de mine,

In spatele meu.


© 2012 adria (All rights reserved)

 

Toronto

Martie 16, 2012


Home

Inapoi la pagina cu poezii in limba romana


Comments