Pantofi de barbat

In casa ei sunt doar pantofi de dama.

Incearca sa fie fericita, cumpara mereu

Noi pantofi, le schimba locul,

Totusi, ceva lipseste.

Stie. Dar nu vrea sa-si faca singura rau,

Asa ca mai bine  nici nu rosteste

Ce nu poate avea,

Dar la care viseaza de fiecare data

Cand isi aseaza capul oboist pe perna:

Maine e noua zi! Poate maine!

De cativa ani buni isi hraneste speranta

Cu ardoare, cu indarjire, cu...teama.

Daca nu va veni niciodata!?

Si-atunci, in timp ce se incalta

Sa plece de-acasa isi promite,

In fata oglinzii neiertatoare:

M-am saturat sa astept de la soarta

Ce poate nu-mi va da niciodata!

Imi voi lua soarta in manile astea mici.

N-am incotro.

O vreme parca ceva se dezmortise,

Parca era mai bine un pic, dar nu,

Se inselase...

Flamanda de iluzii macar,

Se mintise pe sine o vreme.

Se duse la biserica, la psihiatru,

Citise carti despre problema ei

Si intr-un tarziu ajunse chiar

La ghicitoare

Care ii spuse:

Tu vrei sa iti rezolvi problema spirituala

Printr-o solutie practica.

Nu asa merg lucrurile. 

Cauta alta cale,

Calea ta.

Eu nu pot sti care e calea ta,

Doar tu o stii.

Seara, in timp ce se demachia

Se privi in oglinda. 

Ce vroia, de fapt?

Pe scurt, pantofi de barbat.

Da, vroia sa fie si la ea la usa,

La intrare, mereu, pantofi de barbat.

Unoeri o idée nebuneasca ii dadea tarcoale:

Sa cumpere o pereche de pantofi de barbat

Sa ii tina la usa! Ar fi facut-o!

Dar n-avea chef de explicatii

Ar fi intrebat-o de ei prietenii, parintii.

Si pe urma, asta era cu doua taisiuri,

Poate vederea lor la usa ar fi deprimat-o,

Poate ar fi fost masura singuratatii ei.

Erau cativa barbati care si-ar fi lasat cu placere

Pantofii la usa ei, ocazional

Sau in fiecare seara.

Dar nici nici unuia nu-i spuse

Ramai!

Si nici unul nu ramanea 

Oricum peste noapte.

Ce-a vrut sa spuna ghicitoarea?!

Se gandea in intuneric,

In patul ei conjugal

In care se pierdea uneori.

Punea mereu doua perne, dormea mereu

Pe partea ei de pat,

Ca si cum cineva urmeaza sa vina.

Dar nu aparuse pana acum.

O obseda gandul,

Avea in cap imaginea

Pantofilor de barbat la usa ei.

Se uita cu jind la prietenele ei

Care nu pareau prea  fericite

Sa aiba la usa, in fiecare seara

Pantofii de barbati.

Habar n-au ele ce au la usa,

Isi spuse cu amaraciune.

"Solutie practica la o problema

Spirituala!"

 Ce-o fi vrut ghicitoarea

Sa spuna?

Dar nu gasi raspunsul pret de cateva luni.

Cui pe cui se scoate! Isi spuse.

Si de suse din nou la ghicitoare

Sa-i ceara socoteala de ce spuse:

Mintea ta cauta pantofi de barbat,

Ii spuse aceasta.

Dar sufletul tau cauta altceva

Si nici un barbat 

Nu-ti poate da ce cauta el.

Abia cand vei iti impaca mintea

Cu sufletul,

Cand vei lasa sufletul tau

Sa aleaga in voie,

Oricat timp ar lua asta,

Vei putea sa te linistesti,

Vei putea gasi 

In fiecare dimineata la usa

Pantofii de barbat.

Nu te uita in oglinda

Sa te-ntrebi ce-ti lipseste,

Ci te uita sa vezi cate ai!

Te uita sa  te bucuri

Ca esti, ca ai, ca poti,

Si mai ales, uita-te

La tine, cu dragoste.

Schimba-ti gandurile,

Asculta-ti sufletul

Si-ti vei schimba soarta!

Toronto

Martie 13 2011




© 2011 adria (All rights reserved)


Comments