Rochita rosie (rev)

Cu ochii mari, visatori,

Privea rochita din vitrina,

Rosie, eleganta, matase grea

Curgatoare.

Parul ei de negru abanos

Punea in valoare rochita…

Sau rochita il punea in valoare?!

Iar ochii ei straluceau

De fericire

Si incredere in sine…

Ce fetiscana fericita!

 
 

O carte se deschise

In vazduhul fruntii

Se se vedea la bal,

Archind poalele rochitei

In piruete gratioase

Admirata de toti,

La bratul unui tanar fermecator

 Indragostit de ea

Si de rochita ei rosie.


In gand asorta rochita

Cu pantofi eleganti,

Cu toc cui, inalt,

O poseta neagra,

Discreta, de piele

Si curea lata,

Cu o catarama

Argintie, mata.


De cateva luni trecea special

Pe strada cu dale

De pe vremea nemtilor

Doar sa mai vada

Inca o data rochita.

 

Dar intr-o zi

Simti un gol in stomac,

Se schimba la fata

I se muiasera picioarele:

Rochita disparuse!


Stransese doar jumatate

Din pretul rochitei…

I-ar mai fi trebuit
Cateva luni, poate trei

Si ar fi avut-o!


S-a dus la bal, intr-adevar,

Dar fara rochita rosie,

Cu una alba

Care nu i-a adus noroc,

Ci doar un print

Nefermecat.

 

 

Acum imi era colega.

Avea destui bani

Sa -si cumpere rochita rosie

Si orice alta rochita….

Dar nu i se mai parea

Potrivita, ca model si culoare,

Nu i-ar mai fi stat bine

La varsta ei cu

Rochita rosie

La care visase

In urma cu 20 de ani.


Orice femeie

Viseaza la o rochita rosie

Care vine,

Vine…

Intotdeauna

Mai tarziu.

Sau prea tarziu…

 

Toronto

Aug 4, 2010


© 2010 adria (All rights reserved)

 

 

Home /inapoi la pagina principala 

Inapoi la pagina cu poezii in limba romana

Comments