Varinate de final



Si daca moartea n-ar fi totusi moarte,

Ci doar o parte mica dintr-un vis,

Noi tot am plange fiindca ne desparte

De ce gandim ca-aici e paradis.

 

Si daca moartea e o nastere din nou

O alta sansa spre desavarsire

Nu tragedie, nicidecum, ci un cadou

Trimis in dar, spre izbavire.

 

E o minune si ca ne-am nascut!

Un alt cadou e doar sa fim aici

Si chiar mister este c-am aparut

In trup de om si nu de licurici.

 

Insa-n trufia noastra omeneasca

Ne agatam de tot ce-i material

Dar sufletul in moarte-o sa renasca

E viata dintr-o mare, doar un val.

 

Tot in trufia noastra milenara

Ne credem ai naturii calareti.

Numai trufia noastra ne separa

Ne face semizei natangi si beti.

 

Avem pretentii mari, dar de furnica,

Ce altceva  am fi noi intr-o galaxie?

Fiinte solitare care privesc cu frica

La ziua-n care nu or sa mai fie.

 

Nu stapanim nimic, ci doar bravam,

Universul va fi aici in continuare

Si dupa ce, indurerati plecam

Definitiv... sau poate, la culcare.




Toronto,

Jan 29 2011

© 2011 adria (All rights reserved) 


Home

Inapoi la pagina cu poezii in limba romana

Comments