Vremuri fara timp




de Adria Martin

 

Uneori visez ca sunt tot acolo, la mama acasa,

Ca tata umple din nou casa

Cu siguranta si curajul lui,

Cu zambetul lui larg, usor sugubat,

Ca o asteptam pe bunica sa vina,

Ca vecinele in varsta, inca stau la rand sa-mi povesteasca

Despre viata lor frumoasa, cand erau tinere

Si curtate, duminca, la bal.

 

Uneori visez ca n-am plecat niciodata

Din casa copilariei mele,

Ca ma asteapta si acum leaganul din fundul curtii,

Ca brazii inca vegheaza casa

Cu fruntile lor inalte, infruntand timpul,

Norii si ploaia, inca dinainte sa ma nasc.

 

Uneori raman si a doua zi suspendata

De imaginile idilice ale locurilor

Din urma, pline de farmec si mister

Atunci nu exista timp, nu erau mall-uri

Abia daca aparusera televizoarele.

 

Ce copilarie frumoasa am primit in dar!

Poate si Creanga m-ar fi invidiat

Pentru asa minunatie!

Cred ca bogatia mea in viata

A inceput de la inestimabila avere

Acumulata atunci, in anii copilariei.

Nu mi-o poate fura nimeni,

Nu se poate deprecia la nici o bursa,

Chiar daca este de aur,

E, undeva prin mine,

Prin tot ce am

Mai sfant.

 

Toronto

Septembrie 7, 2011


© 2011 adria (All rights reserved)

Home/inapoi la pagina principala
Inapoi la pagina cu poezii in limba romana
Comments