Primavara iubirii

 

 


 

Primavara iubirii

 de Adria Martin

 

Incet, incet, ghioceii isi faceau loc

Prin alba amorteala a finitei.

Zapada se topea cu fiecare zambet al tau,

Si dintr-odata toti merii imi infloreau

Pe aleile intortocheate ale simtirii.

Orice cuvant ar fi tulburat

Simfonia asta a renasterii

Asa ca taceam amandoi

Sa nu alunecam din basm.

La orice atingere de-a ta

Imi infloreau curcubee pe piele

Si-mi izvorau boabe de roua

Din toti porii rasfatati

De degetele tale sfioase.

E straniu sa-mi fi purtat atatia ani

Fiinta in trupul asta

Pe care abia acum incepeam

Sa-l descopar, sub atingerea ta.

El parca te stia, eu parca nu,

El de adora inainte ca eu

Sa admit ca te iubesc.

Si-a trebuit sa admit

Atunci cand au inflorit in mine

Toti teii, toti piersicii si merii salbatici,

Atunci cand au inflorit firavele narcise,

Cand pasarile

Si-au inceput trilul primavaratic pe umerii mei,

Cand fluturii cautau mireasma florilor

In parul meu, sub mangaierea ta.

N-am stiut niciodata

Ca si trupurile infloresc.

Pesemne ca m-am nascut

Cu simtirile hibernand

Si tu, doar tu in toata lumea asta,

Cu glasul tau care topeste si piatra

Cu ghidusiile tale nastrusnice, unice,

Cu sensibilitatea ta naiva,

Venind parca dintr-o cutie muzicala,

Cu atingerile tale ca niste soapte

Cu piosenia ta in fata magiei

Care ne cuprisese,

Ai reusit sa aduci

Cea mai frumoasa primavara

Pe care trupul meu

A cunoscut-o.

Imbratisarea ta

Mi-a topit scepticismul,

Mangaierea ta

Mi-a topit orice indoiala,

Sarutul tau

Mi-a alungat si ultima ezitare.

     Capul meu, mereu pe umeri

      Si-a concediat atunci toate filosofiile

      A aruncat firele de despicat in patru

     Si s-a lasat furat de zambetul magicianului

     Care-mi spune si astazi fericit

    “Buna dimineata.”

   Toronto,

Noiembrie 24, 2008

 © 2008 adria (All rights reserved)