De la chat la...iubire?


Era frig si vant afara, asa ca, de data asta, inchise geamul de indata ce il deschise. Zilele treceau la fel pentru Bella: serviciu, casa, copil, spalat, calcat, mancare, sapte zile din sapte.

Sotul ei era mereu ocupat si mereu plecat pana seara tarziu. Dar si cand venea, manca, se uita un pic la televizor si il vedeai deja motaind pe canapea. Intr-un tarziu, se ridica si mergea impleticit spre dormitor. Ea inca nu se putea culca pana nu termina toate treburile. Cand ajungea in pat i se parea ca l-a apucat pe Dumnezeu de picioare, nu alta. Tot corpul era istovit ca si cum ar fi tras la galere peste zi. Asa ca a fi intinsa in pat era cea mai mare rasplata a zilei. Si zambetul copilului! Uneori se gandea cu regret ca a adus copilul intr-o lume stramba, ca ei nu prea au mare lucru de oferit unui copil, ca nu sunt bogati, ca poate era bine sa mai fi avut un copil, sa nu fie Vlad singur la parinti, cum era ea. Poate daca ar fi avut o sora, vorbeau la telefon, mergeau impreuna in parc, la filme, la magazine, la cosmetica, la mare, la munte, la Revelion…Asa, ce-o sa faca ea de Revelion cu Victor al ei? El o sa manance, o sa adoarma la televizor si gata! A trecut Revelionul!!! Si tot asa pana la pensie? Se gandi ingrozita…

Deschise inbox-ul si citi mesajele de la amice, de la persoane pe care nu le vazuse in viata ei, le intalniste pe forumurile despre copii. Alte mamici plictisite acasa si plangandu-se de soti.  O fi vreunul mai breaz? Ca nici una nu parea sa fie fericita? Poate ca asta e momentul din viata cand ceva se rupe in relatia dintre soti. Oare mica odrasla cu ochi mari, zambitoare si plangacioasa sa aduca atata instrainare intre parinti? Poate ca e o perioada cand sentimentele celor doi se reevalueaza in raport cu maternitatea si paternitatea. Ea e prea obosita si frustrata de nopti nedormite, de lipsa totala de libertate, de responsabilitatea la care s-a inhamat. Si la baie e greu sa se duca de cand are copilul! Cine stie ce nazbatii poate face strengarul singur in camera lui? El, sotul, percepe cu totul altfel situatia. Se simte abandonat, defavorizat, marginalizat si mai ales, simte ca femeia lui nu mai are ochi pentru el, ca orice face pentru el face in graba, din obligatie, obosita si plictisita. Nu mai e ca inainte, de cand are copilul, s-a schimbat, isi spune sotul! Poate ca nu s-a schimbat ea, poate ca e doborata de griji si responsabilitati, poate in felul asta iti cere ajutor in felul ei si tu nu auzi, nu vezi, pentru ca esti concentrat pe ce ai pierdut din ce aveai, pentru ca te refugiezi in munca si nu te intereseaza nimic din ce se intampla acasa, pentru ca, nu? Ea zici ca sta acasa…dar cand o vezi tu ca sta? Ca nu sta o clipa, face kilometri intregi prin casa, robotind ca toate sa fie bine, randuite, ca tu si copilul sa fiti ingrijiti, hraniti…De ce nu stai si tu cu bebele macar doua ore, cand vii, sa poata si ea sa isi faca o baie, sa dea un telefon unei amice, sa stea o ora sa se relaxeze in baie si sa citeasca o revista sau carte, macar o jumate de ora? Apoi, cand doi se casatoresc, se casatoresc sa fie impreuna la bine si la rau. Si acum cand pentru ea era greu, el in loc sa discute, sa afle cat ii e ei de greu si s-o ajute, facea pe bosumflatul si nedreptatitul. Normal, intr-o familie unde comunicarea e buna, el i-ar fi spus ca se simte abandonat, ca are nevoie de ea, de afectiunea ei, iar ea, la randul ei i-ar fi spus ca acum are mare nevoie de ajutorul lui! Dar nu, fiecare suferea in tacere, bombanea fiecare pe infundate, sa-si verse naduful. Practic, e ca si cum Bella striga dupa ajutor, spunand ca cedeaza fizic si psihic si el raspunde astfel (prin atitunea sa): adica nu ai timp de mine, adica ma tradezi cu copilul, e mai bun decat mine, da? Bella mai auzise si la alte mamici despre acelasi comportament al sotilor, dar nu credea ca si Victor al ei se va comporta atat de infantil cand vor avea responsabilitatea unui copil. Daca stia, nici ca se inhama de una singura la un copil. Se vede treaba ca lui ii trebuia o mamica, sa aibe grija de el si numai de el, nu o sotie, un partener de viata. Undeva, la nivel subtil, e chestie de roluri si perceptia lor: daca ti se cere sa ai pentru iubit atitudine, grija si afectiune materna , sigur ca nu mai poti avea atitudine de femeie seducatoare, e ca si cum ti-ai seduce propriul copil! Ori Victor, prin atitudinea sa, reactiona ca un copil care a pierdut afectiunea si grija materna. Ca un orfan. Chestia asta cu asteptarile de la partener in casnicie trebuie discutata bine inainte, trebuie sa stii foarte bine ce asteapta partenerul de la tine. Intr-un parteneriat de succes, fiecare contribuie cu ceva la acel parteneriat. Ori Victor contribuia cu prezenta pe canapea. Intr-o zi, cand Bella i-a reprosat ca nu face nimic, el i-a spus: nu e suficient ca ma duc la serviciu si aduc bani? Nu, nu e suficient, ca te duceai la serviciu si daca nu erai casatorit, sa te intretii, doar n-ai fi stat cu picioarele pe masa la televizor si-ai fi trait din ajutorul social! Statul cu copilul e un serviciu non-stop! Sa consideram ca eu lucrez crescand copilul nostru, ca si tine, de la 9 la cinci si in plus, uneori si noaptea. Ei bine de la cinci pana ne culcam, mai sunt cam 6 ore pe zi. In astea sase ore, Victor se odihneste si Bella munceste in continuare. Oricine ar munci non-stop, sapte zile din sapte, ar fi morocanos, irascibil si nemultumit! Asta nu intelegea Victor al ei.

Bela avea in inbox trei mesaje private, de la trei fete de pe forum. Anna, una din fete, o invita sa intre pe messenger pe la 11, inainte de pranzul copilasilor.  II daduse id-ul ei. Avea si Bella instalat messenger pe calculator, dar nu prea avea timp de el. Insa ii placea de Anna si i-ar fi facut placere sa schimbe ceva cuvinte cu ea, mai ales ca ii spusese sa se vada acum cu webcams. Anna era din Galati. Sotul ei lucra de doi ani in Spania si se vedeau de trei sau patru ori pe an. Avea bani, mama ei avea grija de copil, asa ca ea incepuse a doua facultate, sa o tina ocupata. Din punctul asta de vedere, psihic, Anna statea mult mai bine. Era vesela, era optimista si plina de viata. Cred si eu, una e sa ai o mama care sa te ajute si alta e sa faci tu totul, sa fii singura pe lume, ca Bella. Mama ei era divortata si se mutase la Arad de multi ani. Lucra inca, asa ca nici o sansa sa isi lase serviciul sa isi creasca nepotul!

 

Pe la 11 intra pe messenger sa vada daca Anna era acolo…nu numai ca era, dar imediat ii trimise invitatie sa o vada pe camera video. Era frumusica Anna, cam asa, de fapt, si-o imaginase Bella, bruneta, cocheta, ochioasa si energica. Incerca si Bella sa ii trimita invitatia sa o vada, dar ceva nu mergea. Incercara amandoua sa vada ce e de facut, pana la urma isi aduse aminte Anna ca un amic de-al ei, coleg de facultate, era priceput la calculatoare. Cum era online, il intreba ce sa faca Bella. Colegul ii scria, ea facea copy paste la Bella si Bella scria inapoi…pana cand colegul intreba daca nu ii poate scrie el fetei, ca asa dura prea mult si el era la serviciu. Anna o intreba pe Bella daca e ok sa vorbeasca direct, Bella adauga id-ul colegului si in 5 minute ea si Anna se vedeau si se si auzeau, ca la videotelefon! Bella era incantata de asemenea tehnologie, camera le-o facuse cadou un prieten de-al sotului, le-o si montase cand venise pe la ei, dar nu facusera inca nici o proba, pe vremea aia Bella nu folosea messenger deloc, asa ca nu prea vedea utilitatea unei camere video pt chat pe Internet. Bella se vaita Annei ca vrea sa mearga la filmul nou din oras, dar nu are nici cand si nici cu cine. Indrepta camera spre tarcul de joaca al copilului pentru ca Anna sa ii vada baietelul. Se juca acolo cu Duplo cate o ora fara sa se plictiseasca, mai ales daca Bella ii puna si cate un CD cu povesti.

Anna povesti despre cum e la scoala, ii arata la camera poze cu sotul ei, cu baietelul, cu mama ei si ii arata sufrageria. Statea intr-un bloc in centru, spunea ea si nu ii placea ca era cam aglomerat de cand facusera un mall langa blocul ei. Se gandea sa se mute de acolo la alt apartament de patru camere, intr-o zona mai linistita, cu parc pentru copil si cu gradininta buna in apropiere. Dar pentru asta mai trebuiau sa stranga vreo doi ani bani, ca ce luau pe apartamentul asta nu le ajungea sa cumpere altul mai mare. Apoi ii trimise Bellei niste glume si muzica ei preferata. Deja pe la ora 1 Bella era stresata ca nu facuse treaba de doua ore asa ca se scuza si se duse sa pregateasca repede ceva de mancare pentru Vladut, copilul ei.

A doua zi intra iar pe messenger sa vada daca Anna e online. Nu era. Cine stie, poate ca avea de invatat, poate era la cumparaturi…A treia zi Anna ii trimisese trei mesaje offline sa ii spuna ca iesiste in oras cu colegii si apoi venisera mai multi colegi la ea sa puna cap la cap o prezentare PowerPoint pe care o aveau de facut in grup. Ii lasa si Bella un mesaj offline. Era un mesaj scurt…ce avea ea de spus nou? Nimic! Dar ii spuse ca abia asteapta sa o vada din nou online!

Vorbira asa cam doua saptamani, fie online, fie offline. Dar se bucura Bella ca Anna devenise prietena ei! Avea un optimist molipsitor si erai pe jos de ras la glumele ei. La inceputul lui noiembrie insa, disparu pentru o saptamana! Dupa cateva zeci de mesaje offline si pe e-mail, Bella se gandi sa il intrebe pe colegul ei daca nu stie ceva despre Anna, ca deja e ingrijorata. Nu, nu stia, Anna venea la scoala, dar era cam trista, nu vorbea cu nimeni si la terminarea orelor, iesea glont pe usa. Nu stia ce se intampla cu ea. Poate avea probleme in familie….

-       De cand o stii pe Anna, Serban?

-       De cand eram in liceu. Invatam in clase paralele. Dar niciodata nu am avut prea mari tangente unii cu altii. Eram in grupuri diferite. Tu, de cand o stii?

-       Ah, de fapt eu nici nu o stiu…ne-am cunsocut pe un forum despre copii, prin primavara.

-       Ah, ai copil? Asa devreme?

-       Nu, nu cred ca e devreme, am deja 30 de ani! Cum sa fie devreme!

Multi inainte, eu sunt mai batran un pic, am implinit in vara 31 de ani.

-       Multi inainte si tie, ai copii?

-       Am intentii, dar deocamdata nu-s insurat, am inceput a doua facultate…

-       Ah, ce bine de voi! As merge si eu la Master, dar ce sa fac daca am copil asa de mic, poate daca o sa mearga la o gradinita cu program prelungit…sa vedem. Vrei sa il vezi pe piciul meu?

-       Da, sigur, imi plac copiii!!! A, e super pustiul, or sa moara gagicile dupa el cand se face mare!

-       Ei, tu ce sa spui acum…e dragut…dar multumesc oricum pentru compliment. Te las acum, trebuie sa plec sa fac ceva de mancarica pentru baieti.

-       Ok, o zi buna in continuare! Mai vorbim poate…

-       Sigur, pe curand, pa-pa!

 

A doua zi aparu Anna si se bucura mult sa vorbeasca iar. Nu considera necesar sa dea nici o justificare ca se daduse la fund atata timp. In fond, nu era prietene decat in virtual si daca Anna nu spunea nimic, de ce-ar indrazni Bella sa intrebe?! Anna se purta firesc, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Doar ca o intreba ce mai facuse ea in timpul asta. Pai ce facuse? Mancare, spalat, aspirat, plimbat copilul, sters praful, calcat, strans prin casa, cam atat…Ii era parca si rusine sa spuna…

-       Pai voi nu iesiti nicaieri? Macar in weekend, intreba Anna.

-       Rar iesim, ca e si sotul meu obosit si in weekend vrea sa doarma mai mult, sa se relaxeze.

-       Pai eu nu stiu cum de nu o iei razna, Bella! Nu-i de mirare ca esti nervoasa uneori si zici ca esti in prag de depresie. Fa ceva sa iesi din cercul asta vicios!

-       Uite, hai sa jucam un joc acum… tu joci vreun joc?

-       Nu, nu joc…ce vrei sa jucam?

-       Sah, spuse Anna.

-       Hai, dar cum?

Anna ii arata pasii de facut pentru a intra amandoua in joc si jucara sah de atunci aproape zilnic. Bella mergea doar seara la cursuri, nu avea serviciu. Azi asa, maine asa…pana cand iar disparu…Atunci isi aduse aminte Bella de Serban…

-       Buna, ce mai faci? Ce stii de Anna?

-       Ce sa stiu, asa e ea, nu iti face griji, apare, dispare…stai linistita, apare ea!

-       A, da? Merci, m-am linistit, nu stiam ca e asa…

-       E cam nabadaioasa Anna asta a noastra, zise Serban, si puse dupa asta un emoticon cu o fata care rade…

Bella cauta pe acolo sa vada cum sa adauge si ea o fata care rade, in sfarsit o gasise! Asa ca trimise si ea inapoi o fata care zambea!

-       Ce face piticul tau, intreba Serban.

-       Ce sa faca? Ii pun povesti si mai scap si eu un pic, se joaca in tarc pana spre masa de pranz.

-       Mmmmm, papa bun? Ce faci de mancare azi?

-       Am facut aseara niste supita cu pui pentru el si niste ardei umpluti pentru noi si o ciorba de perisoare pentru ca ii place sotului meu.

-       Mmmmm, ce pofta imi faci! Nu imi dai si mie un ardei? Ai smantana pentru el?

-       Da, am?

-       Si bors si leustean la perisoare ai?

-       Da, am tot ce trebuie!

-       A, nu se mai poate, atunci vin la tine, ma primesti?

-       Da, da, spuse Bella, dar tu esti la Galati, nu?

-       Da, stiu ca-s la Galati, dar ma gandeam ce bine ar fi fost…Sotul tau e norocos!

-       Da? De ce spui asta?

-       Pentru ca pe el are cine sa-l astepte cu masa gata, pentru ca are un copil frumos, pentru ca te are pe tine, aveti cuibusorul vostru…de nebunii…

-       Spune-i asta si lui, ca el crede ca totul i se cuvine! Se crede print, nu alta! Nici macar sa iasa cu Vlad la plimbare nu vrea! Sau daca il conving sa iasa, spune ca ii e foame copilului sau e marait, sa vina cat mai repede cu el acasa. Parca nu-i mai pasa deloc de noi. Vine acasa ca la hotel.

-       Eu de-aia m-am inscris la facultate…sa uit. Sa uit ca sunt singur! Toti in jurul meu s-au insurat si au deja doi-trei copii, casa…

-       Ei…o sa ai si tu o sotie intr-o zi si o sa-ti faca ardei umpluti.

-       Sper…tu n-ai o sora, intreba Serban si adauga iar emoticonul ala cu fata galbena care rade?

-       Nu, n-am , ce rau imi pare ca n-am…

-       Pai nici eu n-am sora sau frate. Dar stii ce?

-       Ce?

-       E bine si prieteni sa ai, uite, mai razi, mai iti dau un ardei umplut..Si rase iar.

-       Da, e bine sa ai prieteni…ce muzica iti place, Serban?

-       Pai asta…si spunand, ii trimise invitatie sa primeasca niste muzica de la el.

-       Ea accepta sa descarce muzica, dupa care se facu liniste…asculta muzica lui…

-       “Love of my life’ era melodia noasta, spuse Serban. Dar asta e, m-a parasit. S-a dus dupa unul care lucra de cativa ani in Spania. Vroia sa plece cu orice pret din Romania!

-       Pacat, dar asta, cu plecatul, nu stiu daca poti condamna, ce sanse de viitor ar fi avut aici…tu nu puteai sa pleci in Spania cu ea?

-       Ah, nu, pai ea s-a dus la amicul ei din copilarie! Nu era sa o ia de la zero cu mine acolo, s-a dus la ala, e aranjat deja, daca e plecat de atatia ani…

-       Asta e…toti am avut asa ceva in viata, am iubit si am fost dezamagiti, nu e un capat de tara…o sa mai cunosti pe cineva…

-       Da…dar acum am fi avut un pici cam ca al tau…si ma astepta si pe mine cineva cu un ardei cald pe masa…Cand s-a hotarat sa plece, era insarcinata cu mine. A facut avort si a plecat. Mi s-a parut cumplit de nedrept! Poate ca eu vroiam copilul ala! Cum sa ia asa, decizia, fara sa ma intrebe?!

-       Mda…spuse Bella…dar e corpul ei, ea hotaraste ce face, daca vrea copil sau nu…sau cand anume vrea un copil. Stii cum e, barbatul poate spune, vreau copil! Si al meu, de fapt, asa a spus…si greul cine il duce acum? Eu…el se relaxeaza, ca vine obosit de la serviciu! Asa ca o femeie stie cand e pregatita pentru un copil, pentru ca o vreme, cel putin cat e copilul mic, ti-ai cam luat adio de la viata! Nu tu coafor, nu tu film, nu tu un curs care iti place…toata ziua cu bebele dupa tine…Oaoa, oaoa…atat stii. Si capiata asa de treburi, te mai trezesti ca nu te mai place nici barbatul, ca neingrijita, nu mai esti sexy ca inainte…si cand sa ai timp sa faci pe diva fericita si dispusa pentru el?

-       Da, dar eu as fi ajutat-o! Nu ca sotul tau! Mie imi plac copiii, imi place sa ma joc cu ei, sa ma bucur de ei…

-       Bine, asa spun toti barbatii, inainte sa aibe copiii, dar cand e sa traga la jug, sa contribuie si ei la crestere, educatie, dau bir cu fugitii si se dau obositi de la serviciu! Pai daca tu, barbate esti asa obosit pentru copilul si sotia ta, ce sa fac? Sa caut pe altul sa ti-l creasca si educe? La noi el a vrut copil, el m-a batut la cap si acum uite, m-a lasat cu el pe cap! Adica eu ador copilul, dar daca stiam ca il cresc ca si singura, nu faceam acum copil…poate mai incolo. Sau nu cu el! Cu altul!

-       Da, cu mine, spuse Serban si adauga iar un omulet zambitor.

-       Ei, cu tine...! Vorbim discutii, sigur ca isi iubeste copilul sotul meu, dar nu il vad

ingrijindu-se de el ca un tata si asta ma doare ca naiba.

-       Eu as fi avut grija de copilul meu…si de sotia mea, sa nu se simta frustrata. I-as fi spus: iubita mea, stiu ce greu iti e ca stai acum acasa, ca faci atata treaba, ca nu dormi noptile din cauza copilului, uite, vinerea stau eu cu copilul, nu faci nimic de mancare, mananc in oras si tu pleci cu fetele la mall sau la coafor sau unde vrei tu! Sau stai acasa pe canapea, la un film! Ce vrei tu sa faci, doar ca eu sunt dadaca in ziua aia. Incepem cu o zi si vedem cum ma descurc, daca merge bine, iti mai iei si martea liber sau cand vrei tu, bine?

-       Waw, ce gandire ca lumea ai, Serban! Ceva similar am incercat si eu cu sotul meu,dar am gasit copilul neschimbat de pampers,l-a adormit nemancat (cica nu a vrut sa manance) si chiuveta era plina de vase, jucarii peste tot, de mi s-a taiat, am muncit mult mai mult sa strang prin casa si copilul a fost morocanos a doua zi, nu stiu ce i-a facut de era asa marait.

-       Hai ca trebie sa merg la o sedinta, Bella, nu te supara, mai vorbim dupa sedinta sau maine, bine?

-       Bine! O zi buna! Sa fii cuminte!

-       O sa fiu, pa!

Cateva zile la rand tot vorbisera, Anna nu mai daduse nici un semn de viata, Serban spunea ca asa e ea, asa ca Bella isi spuse: asa o fi ea, daca apare online, nu o s-o trag de limba…daca ea vrea..o sa imi spuna, daca nu, nu…

Intr-una din zile, Anna aparu si vorbea ca si cum s-ar fi vazut si ieri pe net. La un moment dat ii spuse ca a sunat telefonul la ea si a plecat de la calculator fara vreo vorba de ramas bun. Apoi a doua zi ii ceru numarul de telefon sa o sune ca vrea sa vorbeasca mai mult si nu are chef sa tasteze. Bella ii dadu numarul si afla de la ea ca avea un iubit si ca se tot certau, de-aia disparea asa subit, cand era suparata cu el. Dar acum tocmai s-au impacat si era iar fericita!

-       Ma bucur ca v-ati impacat, spuse Bella. Dar de ce va certati mereu daca va iubiti?

-       Pentru ca are o iubita! De-aia! Spune ca asa cum eu am sot, poate avea si el o iubita! Nu mi se pare corect, sotul meu e in Spania! Iubita poate fi langa el oricand!

-       Daaa? De unde e iubita?

-       Nu stiu, vorbeste cu ea pe internet! Nu m-ar deranja, ca sunt multe fufe care vorbesc aiurea pe Internet, dar mereu vorbeste de ea, ca ce a spus, ca ce si-a cumparat, ca ce grozava e ea..adica se vede ca nu e o oarecare pentru el!

-       Imi pare rau sa aud asta, Anna. Dar stii, chestia asta cu Internetul e o chestie cam nebuloasa…daca nu se vede cu ea, nu trebuie sa te superi.

-       Pai nu ma supar, dar cred ca sunt geloasa si aflu asta despre mine prima data abia acum. Credeam ca nu sunt geloasa! Si nu stiu cum sa ma comport in situatia asta.

-       Pai…sa te bucuri de cat poate si vrea sa-ti daruiasca, spuse Bella.

-       N-am ce spune, se poarta frumos, e tandru, e politicos, parolist, cult, finut, arata macho, e destept si haios…dar daca ma are pe mine, ce ii mai trebuie alta fufa?

-       Pai stiu eu? Poate considera ca daca nu e insurat…Sau poate nu isi face sperante de viitor cu tine, pentru ca esti maritata…

-       I-am spus ca nu pot sa divortez! Avem un copil, pe urma familia, casa…nu, n-am cum, Anna, desi numai Dumnezeu stie ca nu ma dau in vant dupa sotul meu. E om bun, harnic, familist,  face bani din piatra seaca, dar e asa, cam din topor ca barbat…iti dai seama ce vreau sa spun…nu e tandru, nu ii pica fisa repede, nu stie sa faca si el o gluma, sa mai flirteze cu mine…Eu cred ca barbatii astia habar n-au ca noi daca ne casatorim cu ei, tot mai vrem sa flirteze cu noi, ca e un fel de intimitate, un fel de joc subtil care ne lipseste in casatorie. Dar el, lemn Tanase, e serios ca tata!!! Si pe urma, ce, crezi ca el in Spania sta degeaba?

-       Pai, e la munca, nu?

-       La munca, la munca, dar in weekend crezi ca sta la televizor sau ce? La cum il stiu, nu sta el fara femeie langa el…Asa ca o avea pe una, nu stiu, naiba sa-l ia!

-       Hai mai, cum sa…? In fine, tu il stii mai bine. Ce stiu eu despre el?!

-       Mda…asa ca am doi barbati si de fapt, nici unul, spuse Anna.

-       Pai, unul e sot, e al tau deja, spuse Bella. Celalalt iti tine companie… te duce la film, la magazine…eu n-am nici atata. Am un sot de canapea, as putea spune. Nu stiu cum vede el casnicia, spuse Bella infuriata, ca eu asta spun ca e instrainare curata. Ca bine zici, o avea si al meu o matracuca pe undeva si vine acasa obosit!

-       Vezi? Ce crezi, stau ei fara distractii cu o femeie? Sau poate cu mai multe! Si asa au ce e mai bun din cele doua lumi! Adica au si familie si amor pe langa, spuse Anna ironic.

-       Pai vezi? Bine ca esti fata desteapta si ai si tu! Crezi ca el, din Spania, isi imagineaza ca esti calugarita? Chiar! Sotul tau e gelos? Ca al meu nu prea pare asa, e cam leguma.

-       Nu stiu, nu cred ca e gelos, adica o fi, dar nu mi-am dat seama…

-       Dar a fost vreodata gelos? intreba Bella cu o voce misterioasa, de detectiv particular.

-       Da, cand eram prieteni era gelos rau. Dar acum i-a trecut cred.

-       Nu vreau sa fiu rea, dar poate nu mai e gelos pentru ca mai calca si el stramb si poate ca se gandeste ca…daca amandoi sunteti discreti…intelegi..

-       Mda…stii ca ai putea avea dreptate?!! Acum trebuie sa fug la scoala! Mai vorbim zilele astea, Bella! Pupici lui Vladut de la mine!

-       Pa-pa, Anna! Si vezi ce faci! Nu te mai certa si tu…

Si tot asa, Anna aparea, disparea. Dar Serban era mereu online si devenise amicul ei cel mai bun. Stia tot despre ea, si el la randul lui ii povestise despre marea lui iubire, despre parintii lui, despre prietenii lui, despre armata, despre colegii de la serviciu. Deja stia numele colegilor lui, numele sefului lui…Serban stia ce gateste in fiecare zi Bella, cand adoarme Vladut, cum l-a cunoscut pe sotul ei si toate povestile de familie. Cum deschidea Bella calculatorul, el era acolo si imediat aparea un mesaj de salut de la el. Daca inainte pornea calculatorul pe la 11, dupa ce termina de dereticat prin casa, acum imediat dupa 9 se loga pe messenger, chiar daca nu avea timp sa stea, macar se salutau!  Intr-o zi , Serban ii trimise o poza cu el facuta vara trecuta, era pe bicicleta. Cand sa deschida poza, inima ei se facu cat un purice! Daca era urat, daca asta schimba ceva in relatia dintre ei?! Dar nu a socat-o aspectul lui, era saten, cu trasaturi regulate, cu un zambet mare si cu parul usor ondulat. Din poza, parea un tip scund sau oricum, nu prea inalt, dar poate i se parea pentru ca era pe bicicleta. Bella multumi pentru poza si cauta in calculator o poza si ea. Nu avea poze prea multe, cele mai multe erau cu Vladut. Asa ca trimise una scanata, de la nunta ei.

        - Acum vad si mai bine ce norocos e sotul tau! Si nu e doar un compliment..stiu ce spun!

        - E…stii cum e…ca la nunta, toti se aranjeaza. Acolo eram machiata de cosmeticiana. Acum arat ca naiba!

- N-ai cum, spuse Serban! O femeie frumoasa e frumoasa si machiata si cand se scoala din somn. Ia sa te vad…nu pui un pic camera video?

-       Ba da, dar sunt ciufulita…nu, nu e o idee buna!

-       Ok, e mai bine maine? Maine o pui?

-       Da, maine e mai bine!

A doua zi, Bella se aranja un pic inainte si porni camera video sa o vada Serban ca nu mai e ca la nunta.

-       Pot sa iti spun ceva? Spuse Serban putin ezitant… Te subestimezi! Acum arati a femeie adevarata, implinita, atragatoare! Acolo erai ca o caprioara sfioasa! Acum esti mai feminina! Multumesc ca ai pus camera pentru mine. Dar de ce esti asa sfioasa la camera? N-ai de ce, esti foarte frumoasa, Bella. Bella…Aaaa, de-aia ti se spune Bella, pentru ca esti frumoasa!

-       Ei, eram cand eram mica…dar asa mi-a ramas numele. De fapt, dupa nasi, ma cheama Irina.

-       Irina? Ce nume frumos! Asa o cheama si pe sora mea.

-       Da, stiu…mi-ai spus. Acum trebuie sa ma duc la piata, Serban, te las. Te superi?

-       Da, foarte tare! Hai fugi si vorbim cand vii sau maine!

Azi asa, maine asa, ea si Serban parca traiau impreuna! El ii cerea voie sa se duca la sedinta, ea ii cerea voie sa se duca pe afara cu Vladut…Ea stia ce mananca el la pachet (daca si-l lua si pe ala) si ii era ciuda ca nu poate sa-i dea o mancarica de-ai ei, sa o guste. Dar el stia tot, cati dinti are Vladut, cand se duce cu el la doctor, cand are febra, cate kilograme are. Mai multe stia Serban despre copilul asta, decat tatal lui!

-       Bella? Stii ceva? Nu vrei sa crestem copilul asta impreuna? Ca vad ca pe tatal lui nu prea il intereseaza, din cate mi-ai povestit, zise Serban.

-       Hai, nu mai imi spune, ca ma apuca nervii, e un…

-       Bou! spuse Serban. Scuze, dar nu stie ce are! I se pare ca i se cuvine! Eu n-am nimic din ce are el. Nu ma am decat pe mine, scoala, serviciu…..Si acum pe tine!

Se lasa un pic tacere, dupa care Bella ii raspunse dregandu-si glasul:

-       Pai asta e, e prea tarziu acum sa fii tu tatal lui Vladut! Daca nu ne-am intalnit la timp…

-       Pai ce-are timpul cu asta, intreba Serban?

-       Pai cum ce are? Sunt maritata, cu obligatii!

-       Mie tocmai obligatia aia mica din tarc imi surade! As vrea sa am si eu o obligatie simpatica asa ca Vladut! Ma lasi sa ii cumpar ceva de Mos Craciun? Ca o sa vina curand, si… pot sa ii trimit? Poti primi prin posta fara sa stie sotul tau?

-       Eeee, Victor nu se duce niciodata la cutia postala…Dar nu e nevoie sa ii trimiti nimic lui Vlad.

-       Nu nevoie, dar imi face placere sa merg sa caut o jucarie pentru pitic…asa, ceva ce mi-am dorit eu si n-am avut in copilarie, hahahah, asa cred ca fac toti tatii, nu?

-       Da, asa cred, doar Victor nu face asa! El ia orice, sa scape mai repede si mai ieftin! Daca ia…imi spune ca nu are timp sa umble prin oras, asa ca ma trimite tot pe mine.

-       Calic nerecunoscator! spuse Serban razand.

-       Da, e cam zgarcit…mai ales cu copilul. Cu mine, nu prea e. Doar ca face scandal cand iau cate ceva in casa. Spune mereu ca nu avem bani. Si eu ii spun ca nu o sa avem niciodata, dar lucruri tot ne vor trebui prin casa.

-       Asa e, doar n-o sa stati cu casa goala. Cand n-ai bani, iei mai ieftin ce ai nevoie, dar tot iei ceva, mai iei de la gura, de la bere, de la inghetata…nu?

-       Asa e, vezi? Tu gandesti altfel!  Sau…

-       Sau ce? intreba Serban.

-       Sau m-am maturizat eu si stiu ce imi place la un barbat abia dupa ce traiesc cu sotul meu care imi arata zilnic ce nu imi place la un barbat!

-       Cred ca e si chestie de compatibilitate, poate nu sunteti compatibili.

-       Credeam ca suntem, dar vad ca n-avem in comun decat un copil!

-       Hai, ma lasi sa-i trimit ceva lui Vladut? Te rooooog!

-       Bine, sigur, daca vrei tu….Ce vrei sa ii iei?

-       Ei, nu stiu, ceva frumos de tot! Chit ca dau jumate de salariu si ii iau ceva frumos!

-       Ei, esti nebun! Ce jumate de salariu?! Ce, e copilul tau?

-       Daca ma intrebi asa direct…da, as vrea sa fie el copilul meu! Si…

-       Serban? De ce te joci cu vorbele?

-       Nu ma joc….Dar cat crezi ca o sa mai ascundem ce simtim unul pentru altul? Cat o sa ne prefacem ca suntem “doar prieteni”?

Bella nu mai tasta nimic…dupa semnul ala de intrebare, tastele se odihneau, in sfarsit. Intr-un tarziu, Bella vazu iar pe ecran un mesaj:

-       Bella? Mai esti? Te-am suparat? Iarta-ma! M-a luat gura pe dinainte…te rog, nu te supara pe mine. Am fost un bou! Ma ierti?

-       De ce spui asa? N-am de ce sa te iert, doar ca m-a speriat ce ai spus!

-       Ce? Ce te-a speriat?

-       Ce ai spus…

-       Mda, imi pare rau, n-o sa mai spun, promit!

-       Ei, dar ai spus-o! E de ajuns sa ma puna pe ganduri! Unde aluneca relatia asta a noastra?

-       Unde? Conteaza? Iti face placere? Pe mine ma face fericit sa stiu ca apari dimineata, ca iti bei cu mine cafeaua, ca ma bucur cu tine pentru toti dintisorii lui Vladut…

-       Nu stiu…nu stiu ce sa spun…m-ai luat prin surprindere…spuse Bella, pe ganduri.

-       Ok, cred ca am fortat nota, hai, noaptea e sfetnic bun, hai, spune-mi maine daca gresesc. Eu te iubesc! O seara buna!

Apoi iesi brusc de pe messenger, lasand-o pe Bella naucita. Ah, de-ar fi avut telefonul lui, sa il sune! S-o fi suparat??? Dar stai…el avea telefonul ei! I-l daduse odata, dar i-a spus sa nu sune niciodata….De ce i-oi fi spus asa, se intreba Bella cu ciuda pe ea insasi. Isi dadu seama ca avea acces doar la o mica parte din viata lui, ca putea oricand sa dispara, spre disperarea ei. Sau, daca se imbolnavea, ea cum ar fi aflat? Daca patea ceva si nu mai aparea niciodata online? Si incepu sa planga de ciuda, de straniul situatiei: avea o relatie cu Serban? Cu cine adica? Un nume oarecare de pe messenger! Unul din milioanele de nume fictive de pe Internet! Mai auzise un caz cand o femeie s-a indragostit nebuneste de un barbat pe net. Mai tarziu a aflat ca barbatul era femeie! Doua lucruri erau reale in toata povestea asta: ca el exista (daca era femeie, pana la urma?) si ca atunci cand el spunea ceva, ea simtea ceva pentru scrisul lui: bucurie, regret, teama, emotie…dra…Nu, nu poate fi asta, e o tampenie, cum sa te indragostesti de scrisul cuiva? Se gandea ca a luat-o razna. Tot restul zilei se afunda in treaba, sa uite de incident. Dar in pat, suspina usor, sa nu o auda Victor. I se parea straniu ca el e la cativa centimetri de ea si nu simte ca gandul ei e la alt barbat, ca nu simte ca in inima ei isi facuse cuib altcineva…Doamne, daca Victor mi-ar putea ghici gandurile, ce ar face? Ce s-ar alege de viata noastra?! De copilul asta? Si tresari la gandul ca si-ar putea baga familia in bucluc.

A doua zi nici urma de Serban! Isi sorbi cafeaua cu noduri! Nu avea stare, nu stia ce sa faca sa il aduca din nou in fata calculatorului! Ii trimise un mesaj offline, dar nu ii raspunsese inca. Imediat ce dadu send la al doilea mesaj offline, Bella tresari pentru ca suna telefonul langa ea. Ridica receptorul cu ezitare.

-    Alo?

-       Eu sunt…

-       Serban?  Ce bine! Ti-am transmis prin telepatie gandul sa ma suni si uite ca ai sunat!! Ce faci? Cum de nu esti pe net? Stiu ca il tineai la serviciu deschis non-stop.

-       O sa intru acum…am vrut sa simt in vocea ta daca m-ai iertat. Stai ca inchid acum si intru pe net, bine?

-       Bine…

Cand l-a vazut din nou pe net pe Serban, lacrimile ii curgeau pe taste, vedea tulbure literele, dar nu mai conta, era fericita! A avut dreptate ieri, cat se vor mai minti ca sunt prieteni? Dar ce sunt? Ca nu stia cu siguranta ce pot fi...iubiti virtuali?

-    Serban? Bine, admit. Suntem mai mult decat prieteni…dar ce? Ce suntem?

Intr-un tarziu, Serban spuse:

-       Suntem doi oameni care in alte conditii s-ar iubi la nebunie si ar creste un Vladut fericit. Dar in aceste conditii…ce sa fim oare? Stiu si eu?...Amanti? Amanti virtuali?

-       Ei…ce amanti…ca sa fim amanti…

-       Trebuie sa ne sarutam, nu? Spuse scurt, Serban.

-       Bine, si asta…

-       Si mai ce? Sa facem dragoste? Sa ma afund in parul tau si sa adulmec mirosul tau, sa iti admir mainile ore in sir, sa te privesc cum dormi, sa fiu gelos pe paharul de vin ca iti atinge buzele…

-       Taci, Serban! O luam naibii razna …taci!

-       De ce o luam razna? De ce Bella? Ca ne lasam sentimentele sa curga firesc? Ca iubim? Ca totul e asa firesc in relatia noastra? Bella, vreau sa ai curaj sa spui ce simti…hai, nu o sa ma supar…sun acum si imi spui exact ce simti! Daca nu raspunzi, inteleg si nu o sa te mai caut niciodata! Promit…

Nu apuca sa ii raspunda, ca telefonul tarai ca un intrus in starea asta magica in care se afla…

-       Sarutmana, Bella… Eu sunt….

- Nu stiu…nu stiu ce sa spun…adica…adica ma mint, asa e…nu mi-esti deloc indiferent…dar nu stiu ce anume simt pentru tine….Si nici ce suntem…ca iubiti nu, amanti nu, prieteni se pare ca nu mai suntem….atunci ce-am putea fi? Sunt confuza rau , Serban…

-       Stiu…inteleg…si eu sunt. De ce trebuie sa punem etichete pe ce simtim? De ce trebuie asezat fiecare sentiment in sertarasul cu eticheta potrivita?! Nu stiu, n-am eticheta pentru ce e intre noi…Dar simt! Simt, Bella! E ca si cum a fost intuneric la mine in suflet si acum e lumina iar! Tie iti datorez asta, Bella! Tu? Simti si tu la fel?

-       Mda, da, da, da! Dar mi-e frica! Nu stiu unde duce drumul asta, Serban…

-       Unde sa duca? N-avem dreptul sa ne bucuram si noi de viata, de iubire? Trebuie sa ne supunem mereu unor canoane? Lasa totul sa mearge firesc…nu te mai framanta atata.

-       O, Doamne! Ce complicat! Tu esti departe, la mama naibii …eu aici…spuse Bella descurajata de distanta, de necunoscut…

-       Te-ar incalzi sa stii ca iau trenul maine sa vin pana la tine?

-       Nuuu, sigur ca nu…pe urma… Cat de des ai putea veni aici? Eu nu pot ajunge la Galati…

-       N-am glumit…vrei sa vin? Iau primul tren spre tine si intru in prima cafenea internet sa vad daca esti si daca ne putem vedea. Vrei?

-       Esti nebun…nu, cum sa…? Bine, vreau…sigur ca vreau…dar….

-       Vladut? Pai sigur ca trebuie sa il iei cu tine! Abia vad si eu piticul in realitate!

-       Pot sa vin cu el?

-       De ce nu Bella? Doar n-o sa il lasi singur in casa…

-       A doua zi se scula in zori, nu mai putu sa doarma de emotie! Vine Serban! O, Doamne, ce-o sa faca ea acum? Daca o sa se invite la ea sa manance?!

-       Bella? Neata, eu sunt! Am ajuns! Erau ocupate toate calculatoarele la cafeneaua de langa gara,asa ca a trebuit sa sun. Te superi, te-am deranjat? Poti vorbi?

-       A, nu, de ce? Bine ca ai sunat! Cum ai calatorit? Unde esti?

-       Bine, bine, am reusit sa atipesc un pic! Sunt la o carciuma, undeva langa gara. Cum ne vedem?

-       Pai…stii unde e “Motanul incaltat?”

-       Da, in picioare, spuse Serban zambind.Nu, nu stiu, dar pot sa intreb chelnerul. Acolo vrei sa ne vedem? La cat?

-       La 11 e bine? O sa am un carut, fireste…si o sa fiu cu un paltonas negru, lung, caciula si fular albe cu trei dungute rosii.

-       S-a facut, pana atunci ma duc sa mai vad orasul! Ne vedem atunci la 11!

Mai erau 25 de minute pana la 11 si Bela impingea carutul pe strada cu magazinul “Motanul Incaltat”. Era prea devreme…si nu ii placea sa stea ca fraiera sa astepte…mai bine se intoarce mai tarziu! A, da, va intra prin magazine pana pe la fara cinci!

La fara zece, a intrebat o vanzatoare cat costa agrafa de par din vitrina, isi dadu seama ca glasul ii tremura ca naiba si picioarele parca nu o mai ascultau….Cand iesi din magazin incerca sa isi controleze emotiile, dar privind spre locul intalnirii inima

i se stranse brusc intr-un punctisor, apoi un val de caldura ii inunda obrajii, urechile, tamplele: El e!

Se opri un pic, trase aer in piept si porni spre el!

Cand o vazu, Serban nu se misca din loc…statea acolo si o privea, nu se mai satura de privit…Bella era mult peste asteptari, o femeie intr-adevar frumoasa, cu trasaturi de rusoaica frumoasa si plina de sanatate! Cand isi dadu seama ca ea e sfioasa, se indrepta, in sfarsit, spre ea. Ii saruta mai intai mana…dar nu rezista si se repezi la buzele ei. Avea buzele calde, obrajii rosii, in parte de la gerul de afara, dar parea de-a dreptul emotionata sa il vada! S-au luat in brate, ca si cum erau prieteni de cand lumea, sa nu bata la ochi, ca erau totusi in public!  El in scoase pe Vladut din carucior si il lua in brate, in timp ce Bella impingea caruciorul fara sa-si dezlipeaca ochii de la imaginea asta de vis” Omul pe care il iubiea, tinand in brate copilul pe care ea il adora! Apoi au fost in parc, la film, la o pizza, dupa care Serban a trebuit sa plece la gara. Vorbeau zi de zi si Bella avea o mina de om fericit, om care priveste spre ziua de maine cu multa speranta. Pe 23 a venit pachetul de la Mos Craciun pentru Vladut.

O masinuta de colectie si un trenulet! Pentru ea, un fular…rupse cu infrigurare plicul si citi literele tuguiate, scrise cu pix albastru: “Un sal calduros pentru iubita mea, sa o imbratiseze el cand nu sunt langa ea”. Apoi, in fundul cutiei, zari alta cutie…smulse repede funda, rupse in graba hartia rosie de imapchetat, desfacu, aproape rupse cutia si…un sapun iar pe cardul din cutie scria: “Pana cand vom fi impreuna, sapunul asta va mangaia pielea iubitei mele peste tot…si ea va simti cat de mult o doresc, ca un nebun!” Un val de emotie ii zgudui corpul, apoi lacrimi de bucurie ii curgeau grabite pe obraji. Vladut puse botic si vazand-o plangand, arata cu degetul la obrajii ei incercand sa articuleze ceva, cu buzele lui tuguiate si rosii:

_ Pange mami? Pangi? Dau nana la tine te-a tupalat!

Un zambet larg al Bellei ridica din nou colturile guritei lui Vladut care se intoarse fericit la masinuta de la Mosu’.

Il suna pe Serban sa ii multumesca pentru tot…Era fericita! In glasul lui se simtea emotia si fericirea ca mesajul lui a fost bine inteles. O dorea! O iubea! Era femeia visurilor lui!

Serban nu era solo cand relatia dintre el si Bella s-a infiripat. Avea o prietena…considera el, prietena cu care face sex din cand in cand. Nu avea planuri de viitor cu ea pentru ca femeia cu care se vedea era maritata si i-a spus clar ca nu are de gand sa divorteze! Relatia a fost reciproc avantajoasa, pana la un moment dat…

Cand a fost sigur de ce simte pentru Bella, i-a marturisit ca a cunoscut pe cineva.  Ii spusese deja prietenei lui ca vrea sa termine relatia, doar ca prietenei lui ii lua ceva timp sa inteleaga, sa admita ca s-a terminat. Nu o ura si nu vroia sa ii faca rau, sa o faca sa sufere, dar spera ca prin atitudinea lui o va face sa inteleaga ca relatia nu are nici un viitor. Mai venea uneori la el pe la serviciu sa il invite la o cafea, uneori il ispitea cu trupul ei de vampa. De cele mai multe ori, Serban ii rezista…doar de vreo doua ori fusese prea slab si cedase presiunilor ei si mai facusera sex. Dar nu ii spusese asa ceva Bellei, cum sa ii spuna? Era prea frageda relatia lor si ea n-ar fi inteles ca nu e usor sa termini o relatie de dinainte…intr-o relatie normala nu merge cu ghilotina, mai ales daca femeia tine inca la tine sau inca te vrea.

Bella ii trimise invitatie lui Serban sa o vada pe webcam si ii arata cum se bucura Vladut de jucarii.

-       Ma bucur ca v-au placut jucariile, Bella! As fi preferat sa le aduc personal….

-       Poate la anul, Serban! Eu ce sa-ti dau, eu nu ti-am luat nimic, Serban, am fost ocupata cu treburile dinaintea Craciunului, am fost cu Vlad la control, la doctor…Dar o sa iti iau ceva…si iti arat asa, la camera, bine?Apoi trimit cu posta, dar va ajunge la tine, probabil, dupa sarbatori. Te superi?

-       Nu…dar am o idee mai buna…ceva poate ajunge la mine in timp, de Mos Craciun.

-       Ce?

-       Serban tacea la celalalt capat.

-       Ce? intreba din nou Bella.

-       -Lasa, e o nebunie, lasa…nu ma baga in seama.

-       Hai, te rog, spune…ce iti doresti sa iti aduca Mos Craciun?

-       Nu, nu, lasa, mi-a trecut ceva nebuneste prin cap, dar nici nu indraznesc sa iti spun asa ceva…Sa imi aduca Mosul ce vrea el! Bine?

-       Hai, spune, de ce nu imi spui, poate-ti aduce Mosul! De ce nu imi spui?

-       Mi-e frica sa nu te superi…ca nu era ok ce ti-as fi cerut…

-       Ce? Uite, promit sa nu ma supar, Serban. Promit! Parol!

-       Bine…tu ai vrut sa iti spun….As fi fericit sa te vad macar in costum de baie. Macar bust…Daca nu ti se pare ca sunt obraznic sau ceva, daca poti, daca vrei sa ma faci fericit si pe mine..daca gasesti un moment liber….sa imi trimiti o poza de la mare sau ceva…

Dar nu apuca sa termine, ca Bella isi ridica tricoul simplu, de casa si si-l trase peste cap. Ramase doar in pantaloni. Isi acoperi ochii cu palmele si statu asa un minut. Apoi isi trase repede tricoul inapoi peste sani (nu purta sutien) si astepta, speriata, un mesaj de la el.

-       Esti superba! Stii ce-mi doresc cel mai mult? Sa se intample un miracol si sa ajungem sa fim impreuna candva! Sper…Te iubesc, Bella!

- Si eu te iubesc, Serban….Ma duc sa pun copilul la culcare, ca e cam marait. Te pup acum, trebuie sa inchid, ca nu am facut mai nimic astazi! Pe maine! Pa! Pa!

A doua zi, cand se trezi, Serban nu era online. Atunci intra pe forumul ala pentru copii, unde, citi titlul celui mai recent topic: “Ce face o mamica pe interent”. Apasa pe titlu. In mesaj era o trimitere catre un filmulet You tube….cu ea! Cu ea care isi arata sanii la camera video…dar...Pentru o fractiune de secunda privirea i s-a intunecat si simtea cu tot sangele i se duce in tample. Derulase cu fast forward filmuletul cu ziua de ieri… ii aratase sanii lui Serban!!! Sa mai fi vazut cineva asta si sa fi inregistrat? Ah, nu, nu poate fi adevarat…. simtea ca ia foc, ca explodeaza de furie, de groaza, de sperietura! Cine sa fi facut asa ceva? Serban n-ar fi fost in stare de asemenea ticalosie!!! Dar daca…Nu..Nu! Cum sa ii faca asa ceva? Si totusi lui Serban ii aratase ieri sanii! Ah, cum crezuse ca o fraiera tot ce spusese el…Doamne, in ce s-a bagat?! Ce ar putea sa ii spuna sotului ei daca se afla? Ce-or sa spuna toate fetele care o stiu, de pe forum? Unele erau din acelasi oras cu ea!

Dupa ce planse toata ziua, dupa ce astepta un semn de la el, ceva…. o batjocura, un mesaj, ceva de la Serban sa aduca putina lumina in nenorocirea ei, lua o hotarare: decat sa afle sotul ei asa ceva, mai bine ii spune ea inainte, cu orice risc. A picat in plasa, asta e….daca o iarta bine, daca nu, asta e, macar scapa de groaza asta ca o sa afle el cine stie in ce mod, poate de la vreo colega sau cine stie!? De la un prieten…

Cand veni sotul ei acasa, ii puse masa, il lasa sa manance, apoi ii spuse ca are ceva de vorbit cu el. Si ii povesti tot.Ce a simtit de cand s-a nascut copilul, cum s-au instrainat, cum suferea ca el nu o ajuta si nu o mai iubeste ca inainte, tot…despre Serban, despre conversatiile lor cu orele… El nu spunea nimic, doar isi arata mirarea prin gesturi intrerupte si prin priviri in care se putea citi lesne cand soc, cand, surpriza, cand dezamagire. Dar cand ea a ajuns la momentul cu filmuletul, cu publicarea lui de catre ticalos, nu s-a mai putut abtine:

-       Mama lui de nenorocit! Daca il prind il omor! Cum sa isi bata joc asa de nevasta mea? Da-mi telefonul lui ca il omor!

-       Ei, il omori! Prin telefon, sau cum? Lasa, stai linistit, nu te mai enerva asa ca

destul am fost eu furioasa de credeam ca fac o comotie cerebrala, nu alta. Eu sunt de vina. Eu am pus botul, cum spui tu, la cuvintele lui frumoase, la liru-liru ca ce drag ii e copilu’ si ce s-ar ocupa el de el daca ar fi tatal lui Vlad…

-       Nenorocitul, spuse Victor plin de furie, amenintand un personaj imaginar cu pumnul. Unde e filmul? Vreau sa vad filmul, Bella! Arata-mi filmul!

-       Bine, uite! Vroiam sa te scutesc de asta….dar daca vrei, poti sa vezi!

-       In timp ce se derula filmul, fata lui Victor se facea de la pamantie la vinetie, ochii si se bulbucau si venele de pe tampla i se umflau. Undeva deasupra maxilarului i se zbatea parca ceva. Se ridica de la calculator fara un cuvant. Iesi afara si se mai intoarse seara tarziu, spre miezul noptii, abatut. Apoi o chema pe Bella in bucatarie, locul din casa unde se discutau treburile grave din familie.

-       Bella, m-am gandit. Amandoi am gresit. Eu, ca nu te-am ajutat cu copilul, ca am lasat sa se caste o prapastie intre noi, tu ca ai cazut ca o pustoaica de liceu in plasa nenorocitului aluia.  Ce sa fac acum ? E prea tarziu…nu mi-am dat seama ca ai nevoie sa fii iubita si tu, sa fii bagata in seama, cum spui. Credeam ca o sa vezi intr-o zi ca sufar sa ma indepartezi asa din sufeltul tau, facand pe mama ocupata si speram ca o sa incerci sa ma impaci…Am gresit. De la mine a pornit tot. N-am inteles si n-am stiut sa fiu langa tine cand aveai nevoie, la rau. Si acum vad clar ca nici tie nu ti-era bine. Nu am incercat sa comunicam, noi doar am reactionat aiurea la nevoile celuilalt. Asa ca nu mai e nimic de facut…decat sa ne mutam la tara.  Chiar daca nu e gata casuta noastra, un etaj tot e terminat, cat sa ne mutam in ea, doar ca nu o sa avem telefon cel putin inca un an acolo, dar e mai bine sa plecam din oras, decat sa ne arate oamenii cu degetul. Zicand acestea, isi puse bratul pe umerii ei, o saruta pe frunte, lasa lacrimile sa cada in voie pe parul ei, si spuse suspinand: - Gata, o sa fie bine, o sa vezi. Fara sa vrea, ticalosul ala ne-a facut un bine. Prea ne instrainasem! Nu te cert…nu am dreptul. Pentru ca…. am gresit amandoi! Asta e…am gresit. Dar intamplarea asta parca ne-a fost trimisa sa ne trezeasca pe amandoi!

Peste o saptamana primi un mesaj de la Serban. Ii spunea ca ii e rusine sa dea ochii cu ea, ca nu se mai poate privi in oglinda de atunci. Dar nu putea indrepta nimic. Anna a facut porcaria asta. Serban inregistrase filmul sa il vada si mai tarziu. Anna, cat s-a dus el la dus, i-a scotocit prin calculator si s-a infuriat cand a descoperit ca tocmai Bella era femeia visurilor lui. Adica nu ea le-a facut cunostinta? Cum sa fie cineva asa de marsava sa ii ia iubitul?!Da, amantul secret al Annei era el, Serban. Fireste ca la cererea Annei, nimeni nu trebuia sa stie de relatia lor, sa nu afle spaniolul. 

-Si de ce a publicat Anna filmul? Sa fie sigura ca Bella nu il mai vrea niciodata, ca in Serban, nu mai avea deja incredere…Serban isi incheia mesajul cu aceste cuvinte:” voi regreta toata viata ca am avut sansa sa te cunosc si ca te-am pierdut…dar cel mai mult voi regreta batjocura la care am contribuit, fara sa vreau…. Imi dau seama ca sunt un om de nimic si sotul tau chiar te merita. Asa bou cum e, macar e cinstit si e acolo, zi de zi, langa tine. Eu sunt boul dintre noi doi! Dar in toata chestia asta, daca ma mai poti crede…sentimentele mele pentru Vladut si tine au fost sincere. Jur. Adio, iubita mea, adio Vladut! Cred ca renunt naibii la facultate, la Anna, la serviciu si o iau de la capat! Am platit scump pentru ca n-am fost suficient de crud sa o scot pe Anna din viata mea brusc si fara drept de apel. Anna nu e rea, doar ca e posesiva, e foarte geloasa pe tot ce misca in jurul meu. Asta e…Sa ai o viata frumoasa, Bella! Asa cum meriti, suflet ales….Adio! Te-as ruga sa nu afle niciodata Vladut despre noi, dar mai ales despre ticalosia asta…se poate?”

Bella se mai usura ca afla explicatia taraseniei…nu se putea sa o insele instinctul in asa hal…deci in toata nebunia asta, Serban o iubise…dar fusese slab si nu o scosese pe Anna la timp din viata lui…Dar Anna…la Anna nu se astepta la asemenea razbunare pentru ca pur si simplu nu avea de unde sa stie ca Serban e cel despre care ii vorbise…si nici Serban nu ii spusese…cum? Cum sa fi stiut ea?

Camionul parcase deja in fata blocului. Patru oameni coborara din camion, pentru mutare. Curand se auzi soneria si balamucul mutarii era in toi dupa numai cinci minute de cand a inchis mesajul lui Serban. N-a mai avut timp nici sa planga dupa ce a citit mesajul, pentru ca oamenii de la mutat o intrebau ce sa ia, unde sa puna…

-Alo? Da, au venit! Sunt patru! Bine, te astept! Bine, iubitel, o sa fie bine, o sa vezi, da, o luam de la capat! Va fi bine, o sa vezi, va fi bine…Da, da, te asteptam, nu plecam fara tine, incarcam doar camionul pana vii…Vladut? E bine, se uita mirat si nu intelege de ce tot plimbam prin casa niste cutii…Hai, pa, ca iar a bagat ala mic ceva in gurita!

Ii scoase bila de plastic din gurita si se indrepta spre camera copilului, sa mai aduca in hol niste cutii. Pentru ca se tot apleca si o deranja mobilul in buzunarul de la pantaloni, il inchise cu nasturele, sa nu alunece, in buzunarul de la piept. Dintr-o data incepu mai intai sa vibreze si apoi sa sune luuuung. Stia cine e. Inima ii fu sagetata de emotie…cat ar fi vrut sa il auda, sa il poata ierta…Dar cine ar putea ierta asa ceva?! Dar nu ii poate raspunde… Asa ca fara sa scoata celularul din buzunar, apasa, prin camasa, pe butonul care intrerupea convorbirea. Apoi a format numarul lui si a inchis inainte ca acesta sa poata raspunde. Poate ca asa, va intelege ca nu il uraste, dar ca nu va mai putea niciodata vorbi cu el. Parca se trezise din cosmar, implorand sa nu fi fost nimic adevarat. Incet, incet, ranile s-au vindecat. Acum stia sigur ca fusese indragostita de Serban. O luase valul si se lasase, slaba, in voia emotiilor. Nu se stia slaba, credea ca se cunoaste foarte bine, dar uite ca inca se descoperea pe sine! Cumva, Serban a ajutat-o sa simta iar. A deschis din nou poarta oceanului de iubire ascuns in ea. Poate destinul si-a tesut astfel itele sa isi salveze casnicia. Victor nu era deloc un barbat rau, din contra, de cand au luat decizia sa se mute, il admira. A fost cea mai buna dovada ca o iubeste si ca vrea sa fie cu ea pana la adanci batraneti…Se spune ca barbatii nu sunt monogami, ci sunt constransi de societate si familie sa fie sau sa para asa. Poate ca nici femeile nu sunt, cine stie? Pentru ca ea, de fapt, isi iubea inca pe sotul, cand s-a indragostit de Serban, cum se poate explica asa ceva?!. “ Incurcate caile Domnului”, isi spuse in gand, Bella. Dar viata merge inainte…cu sau fara iubirile noastre, cu sau fara vise frumoase. Chiar daca ai cosmar, tot se cheama ca… ai visat.

Cand te trezesti, te bucuri nespus de mult, ca in jurul tau, totul e ca inainte.

 (Dupa o poveste adevarata)

Toronto

Decembrie 30, 2008


Home/Inapoi la pagina principala

Inapoi la pagina cu proza

Comments