Repros

Repros

 

De Adria Martin

 

Se cerne moarte peste tara

O picatura rece dintr-un val

Primesc o veste sumbra-n asta seara

Tristetea ma-nveleste ca un sal.

 

Cu fiecare moarte mor si eu

Sentinte viata da fara de mila

Mi-e teama, groaza si mi-e greu

De vesti cu gustul de argila.

 

Mi-e teama sa deschid un ziar

Stiu sigur ca-ntr-una din zile

Un pic din mine moare iar

Odata cu cerneala de prin file.

 

Desi murim in fiecare zi,

Desi nu-i cale sigur inapoi

N-avem pretentii sa mai fim copii

Dar  nici s-atarne toate de pe noi.

 

In seara asta, Doamne-ti scriu

Ca oamenii-i despoi de demnintate

De ce bolnavi s-ajunga in sicriu

De ce sa fie moartea o calamitate?

 

De ce atatea chinuri intr-o boala?

De ce-i nevoie de o cauza sa mori?

De ce pui mucegai sub captuseala?

Presara-le cianura, Doamne-n zori.

 

De ce sa fie moartea complicata,

Un punct dupa o viata infernala,

De ce-i nevoie Doamne, de lopata?

Se moare barbar, se moare de boala.

 

De ce sa nu iesi triumfal de pe scena?

Cu capul sus, neros de suferinta

De ce sa treci inca de viu prin gheena?

Ceri frica, Doamne? Ca nu-i pocainta...

 

Nu-ti dau porunca, Doamne, dar e rog,

Revizuieste scena noastra de final

Sa scrie despre noi in necrolog

“Cutare sulfet a trecut prin voal”.

 

Sau fa mai bine un buton prin cer,

Cand vine vremea doar sa ne topim

Nu-ti dau porunca, Doamne, dar iti zbier:

E crud, de fapt, nu ca, ci Cum murim.

 

Toronto

August 29, 2010-08-30

La aflarea unei vesti infernale.


 By adria 

 
© 2010 adria (All rights reserved)


Comments