Usi fara chei

 


 
 

Usi fara chei
 
Intr-o seara cu liniste apasatoare,
Cand tu dormeai pe perna de langa mine,
M-am furisat pe poarta inimii tale,
Pentru ca tot imi dadusei cheia,
Pentru ca tot imi spusesei
Ca nu ai nimic de ascuns.
Am mers ce am mers prin
Poienile amintirilor, unele cu mine,
Altele cu alte femei
care isi scaldau linistite trupurile
In apele  adnaci ale trecutului.
Apoi ti-am vazut copilaria
Am jucat sotron cu piciul
Stirb care erai atunci,
Am privit cum te chinuiai
Invatand sa scrii primele litere,
Cum nu iti iesea deloc
Bucla de la cifra doi.
Si-am vazut cand visai la prima
Fata din viata ta,
Cand strangeai pumnii de suferinta,
Ti-am vazut primele lacrimi
De dor si iubire.
Le-am lasat sa cada...
Nu erau pentru mine,
Si nu aveam dreptul sa le sterg.
Apoi am vazut un labirint
Care ducea spre odai incuiate.
Mi-am scos cheia din buzunar,
Dar nu s-a potrivit la nici o usa.
Candva mi-ai spus ca ai incuiat
Usile alea pentru totdeauna
Ca ai aruncat cheia
In lacul copilariei tale.
Dar eu stiu ca la o broasca
Sunt doua chei, deci tot mai ai
O cheie...
Insa oare ar trebui
Sa o cer sau sa las usile
Sa taca?
June 4, 2009
Toronto
 
By adria
 
© 2009 adria (All rights reserved)